“Mami! Ce-i aia Bucurie?”

Gânduri nocturne post creșă 🥹

Cum să stau fără tine copil frumos?

Fie și câteva clipe 

Cât tu îți întinzi aripile

Ca să cunoști lumea mai bine!

Cum să stau

Când lumea îmi pare din ce în ce mai nebună, 

Iar tu alergi de colo colo 

Cu sufletul meu in mână!

Cum Doamne să mai fiu întreagă?

Când ea mă întreabă:

“Mami! Unde e sufletul?”

Dar pe mine mă îneacă plânsul 

Căci ea îmi ține sufletul 

În pumnii ei gingași 

Și nu știe 

Câtă iubire a renăscut în noi!

Cu toate astea,

Cu fiecare privire,

Cu fiecare cuvânt,

Cu fiece suspin, 

Mă face să iubesc viața mai mult ca niciodată 

Și să mulțumesc Cerurilor 

Că am o Bucurie de fată!

“Mami! Ce-i aia Bucurie?”

“Tu ești, iubire!”

Și n-am să mă satur 

Să ți-o spun viața toată… 

Sunt ca un nufăr...

Sunt ca un nufăr de lac,

Nu mă complac!

Mereu am zis lucrurilor pe nume 

Uneori am fost damnată,

Alteori aplaudată!

Cu cat mai profund 

Cu atât mai bine!

Nu am timp de lucruri meschine…

Prejudecăți formale

Ce nori te-apasă suflete?

De nu-ți găsești locul niciunde…

Chiar vrei să știi?

Mă tem ca da!

Îmi pasă de tine!

Mă apasă prejudecățile formale ale oamenilor

Care fără să vreau au devenit și ale mele!

La corporație sunt artista aia care si-a ratat cariera,

Iar printre artiști sunt corporatista aia care se joacă de-a arta!

Mereu cu un picior în câte o barcă

Simt ca am cam început să iau apă.

Mereu între lumi,

Amăgindu-mă ca asta e compromisul

Cu care pot să dorm…

Poate de aia te și zvârcolești atâta în somn!

Păi și care e soluția?

Sau mai bine zis: care e calea?

Calea spre ce?

Păi vezi tu, suflete!

Asta e… ca nu prea mai stiu ce caut,

Nici cine sunt!

M-am pierdut in:

Ești așa

Și pe dincolo

Ca am uitat cine sunt eu!

M-am pierdut in mii de personaje

M-am lăsat fermecată de miraje

Și ma tem ca încep sa am derapaje!

Atunci oprește-te puțin

Dă-ți voie să fii

Cu bune și cu rele

Lasă prejudecățile să se scuture

Ca niște petale,

N-au fost nicicând ale tale…

Și cine a zis ca e doar o singură cale???

De vorbă cu copilul interior la malul mării...

(Sau cum ar zice criticul interior: “ce titlu’ e asta?stați să vedeți poezia!” 🤣🫣)

Uneori mă simt ca o cutie cu jucării,

Lăsată anevoie pe malul mării,

Jucării care mai de care mai colorate,

Unele pătate,

Altele neatinse,

Rămase din vise stinse!

Mult prea tânără

devreme uitată ,

Și mult prea bătrână

Chiar puțin spartă

De prea multă corvoadă,

Reală sau imaginară,

Nici nu contează!

Mereu între lumi!

Între atunci și cândva

Prea puțin aici!…

Ce-i copile?

Cine te-a rănit atât de tare

De nu-ți găsești locul în lumea asta mare?

M-au rănit multe…

Dar cel mai mult mă rănesc singură

Când nu-mi ascult a mea inimă!

Vrei să te închid?

Nu, mulțumesc!

M-am închis singură în repetate rânduri

Și nu mi-a plăcut întunericul!

Vrei să te repar?

N’ai cum!

Au mai încercat și alții

Și ne-am rănit reciproc!

Trebuie să ne acceptăm imperfecțiunile

Pe acolo intră luminile!

Vezi? N’ai suferit degeaba!

Ai reușit să-ți accepți în sfârșit umbrele!

Acum știi ca vor exista mereu copii

Care vor sa se joace cu tine

Și care nu vor,

Sau cu care poate te-ai jucat o perioadă

Dar nu va mai place același parc de distracții!

(“Aoleu ce eufemism infantil!”)

Iar asta este perfect în regulă!

Si dacă totuși

viața ți se va părea complicată uneori,

Și ți se va părea mult prea adesea copile,

Privește marea și învață de la ea,

Inspiră, expiră,

Și lasă valurile să vină și să plece,

Totul trece!…

Votul de “AUR”

 * acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare!

… Vezi tot puful ăsta din copacii de mai?

Îl deplâng eu și toți votanții de bună credință…

Căci simt că a rămas țara asta fără speranță!

Știu că ai sa zici ca se putea mai rău!

E suficient sa te uiți peste Prut 

Și vezi cadavrele strigând! 

Ce-i drept, e un strigăt mut! 

Cu toate că moartea lor ne va fi durut 

Multe veacuri întru eternitate…

Și chiar n-am învățat nimic din comunism?

E dureros să nu fi lăsat să exiști!

E tragic să-ți știi sufletul în exil…

Nu confundați extremismul 

Cu patriotismul,

E viclean imperialismul! 

Dacă îți iubești țara 

Îi vrei binele

Nu asuprirea!

Libertatea s-a scris cu sânge,

Ajunge cu tiranii,

AJUNGE! 

Oamenii au murit 

Ca noi sa putem vota 

Și tot nu ne mai învățăm lecția!

Nu-i nimic, ne va educa istoria, 

Dar se preconizează o lecție grea! 

Știu ca e mai simplu sa crezi 

Cai verzi pe pereți… poleiți cu AUR

Decât să te oprești și să analizezi 

Matematic o ecuație decentă

Cvasi independentă 

Căci nimeni nu este perfect, 

Asta o știm, eterna teoremă! 

Nu tot ce strălucește e AUR,

Cum de nu vedeți gura de BalAUR?

Care stă să ne înșface 

Ca pe niște dobitoace!

Vi s-a urât cu binele?

Cu dreptul la opinie,

Cu dreptul la libera circulație…

Vă implor din suflet 

Nu dați viitorul copiilor noștri 

Pe vorbele pseudo profeților voștri! 

Status quo cu lapte și miere 

Nu va fi existat niciodată,

E o utopie delirantă! 

Dar un stat de drept independent 

E de preferat indiferent de moment! 

Sper, Românie!

Sper că o să te faci bine… 

Iar la final când vom aduna 

Ieri, azi și mâine 

Să ne dea tot Democrație! 

AI-generated image

Hibernal contemplation

How dare you do nothing???

… Please just let me be  

Until is spring again… 

Even nature knows when to rest 

Why do we always know best?

There’s wisdom in stillness

As there is silence in music!

Simple truths 

That are hard to put in practice

Yet if we listen to our inner song 

It’s all there,

It has been all along…

Rest my child and bloom again 

When you feel like it,

Not because you are supposed to

But because you wish to! 

Allow your tired mind 

To unwind 

Like a snow fall in the night,

Rapidly and alight,

Relax into the unknown 

As a river in the snow

Who knows that a priori  

his freeze is only temporary… 

Rest assured that just like the snowflakes 

We haven’t fallen in vain!…

20 Struggles of an Actress

as seen by Mirela Buhus in 2020 

1. Doubting one’s talent and even one’s self  - way more often than I’m willing to admit!;

2. The constant uncertainty - nothing is concrete and constant in the artistic world; one day you might be super successful and the other, bam, nobody knows you anymore;

3. Not enough financial motivation nor support for that matter - in the beginning and even later on, you have to do a lot of work for free, just for exposure! and as time goes by you get more and more tired and unmotivated;

4. You’re constantly fatigued because as an actor you basically have several jobs (you’re your own agent, manager, PR, etc, and yes you also have to act as if none of these impediments existed and you always need to be prepared, oh the pressure!);

5. Your day job doesn’t fulfil you and you’re always conflicted about that, but you need to make a living;

6. You’re envious of the colleagues who manage to make a living solely out of their art instead of being happy for and learn from them;

7. You might literally hurt yourself if you’re into method acting and don’t know how to properly use it in your pursue of wanting to make your roles as realistic as possible;

8. You might need to go to therapy your whole life so get used to that!

9. You always have to look and be at your best even when you might not feel like it;

10. There will be soo many times when you’ll want to quit but you’ll never be able to, it’s like a damn drug!

11. There might be roles that you won’t necessarily like but you’ll be obliged to play them;

12. All the hard work and research that a role requires, which obviously takes time and no one acknowledges it. They all think that it comes naturally. Yeah, you try memorizing Shakespeare by heart naturally!

13. You have to deal with so much rejection constantly!

14. Then there will always be the so-called haters lurking, for whom no matter what you’ll do, it will never be good enough! The ugliest part is when they are part of your own family :(

15. You must always pay strict attention to your public life as you’ll always be scrutinized as if you’re not only a human.

16. You’re by default more sensitive than others, which sometimes can be a disadvantage;

17. You’re prone to more drastic reactions and even madness if you’re not careful;

18. Some people might unfairly accuse you of “playing theater” even in real life;

19. If you’re a woman, you’re automatically labeled as a whore because all actresses sleep their way up, right??? 

20. Last but not least, you will never have a peaceful day in your life as your mind will be trained to constantly create, wonder and be alert! Not knowing if you’ll ever make it or not…

“I understand now that in our work - doesn't matter whether it's acting or writing - what's important isn't fame or glamour, none of the things I used to dream about, it's the ability to endure.”

― Anton Chekhov, The Seagull

Îngeri întinați

Omul piere atunci când ridică garduri,

Si se îndepărtează de divinitate 

Când își urăște aproapele!

Cine-i fără de păcat să arunce prima piatră!

Și-au aruncat fariseii,

Scandalizând-se de viață!

O judecată capitală s-a auzit în cor,

Neștiind că singurul mod de a învăța 

E să trăiască! 

Uitându-și propriile învățături 

Cu măsura judecății

Și cu iubirea creștinească!

Aripile au început să mi se păteze 

De la atâtea anamneze! 

Oare și în purgatoriu or să mă defăimeze?

N-am pretins a fi niciodată altceva 

Decât ceea ce sunt!

Dar cum mă vede lumea, asta nu-i treaba mea!

O păcătoasă ca oricare alta, 

Cu răbufniri de căință,

Ce-și caută a ei credință…

Mă scuzați că v-am deranjat “arhanghelilor”

Cu aripile-mi pătate.

Nu sunt decât un “înger” c-un Osana mut…

Am căzut pe pământ ca și voi,

În aceeași mocirlă de păcate,

În care toată lumea se zbate! 

Suntem toți Îngeri întinați…

Nu vă mai minunați!

Puneți mâna și iertați!

Degeaba Glorie îi cântați 

Dacă scripturile i Le încălcați! 

Agnus Dei, dona nobis pacem…

FB is gone

 FB is gone 

What the Meta have I done?

None of my business,

Neither theirs apparently 

As no one will answer! 

Keep sending emails in vain 

Hoping they will bend!

Once the social anxiety 

Starts to fade out 

You realize it’s actually not that bad!

Thanks Zuckerberg for IG

At least I still have a way for scammers 

To come around! 

False connections 

That keeps us addicted;

When only in reality 

We can make a difference!

So you can disable me all you want

I will always stand tall 

Knowing that I did nothing wrong!

Log out from this dungeon wall,

Log-in to your soul…

#disabledfbaccount