de Nichita Stanescu
Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta întruna ca si cum ei însusi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfârsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrânetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si îndragostiti, atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta pâinii pe lume.
Atât de îndragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta însusi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni, ca si cum
soarele ar urma sa rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsângerate
n-ar mai fi în stare sa se sarute
decât cu dintii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gânduri autumnale
Miros de toamnă cald Frunze care cad Gânduri care-mi vin de hac! De ce mă tot compar? Cu alții, Cu mine cea de ieri, Și cea de mâine, Și t...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu