from "Venus in furs" Leopold von Sacher-Masoch
N-am mai scris de frică să nu te uit…
De parcă poți să-ți uiți frânturi de suflet așa facil!
Țin de amintiri
Ca de giuvaieruri,
Dar mi-am adus aminte
Că muzele nu se uită,
doar se preschimbă,
În venin sau în nimb,
după posibilități,
după cât te lasă sau ne te lasă sufletul.
Și am urlat,
Și te-am urât
Că te-am iubit,
Dar te-am dorit!
Oh,cât te-am dorit…
Îmi ardeau buzele după tine
Și trupu-mi fremăta
La orice adiere a ta.
Of,muza mea !
De m-ai vedea,
De te-aș vedea
așa cum ne-am iubit cândva,
ar fi altfel lumea…
Însă muza și artistul
tre’să se despartă
cu amendamentul
ca în urma lor să rămână doar Artă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu