Dor de mine,
Dor tine,
Dor de vremile străbune
Minune!
Dor de ducă,
Frica să nu devin caducă
Sau mai rău o nălucă!
Rugă anxioasă,
Să-mi tămăduiesc a mea angoasă,
Căci viața cu dor se țeasă
Cu iubire
Și speranță.
Dar mai presus de toate cu Credința
Neîntinată,
Spre care am să tind viața toată
Chiar dacă nu sunt fără pată,
Din lacrimi îmi voi face o covată
unde am să frământ laolaltă:
Căință,
Smerenie
Și bunăvoință!
Iar sufletu-mi va sta la dospit
Până e gata omenit…
Toate dorurile îi vor servi drept întăritor
Căci vor da mărturie
Ca am fost doar un Om!…
Fie mie-mi iertate păcatele
Așa cum încerc cu aproapele!
Fiat lux
Fiat pacem
Fiat voluntas tua
Amen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu