Știi cum îți dai seama că ți-au rămas mici iubiții?
Când ai nevoie de o Iubire mai mare!
Ceva ce nu ai trăit deloc până acum...
Și Ea vine dintr-o vibrație divină,
dintr-o întâlnire pură a sufletelor,
nu doar a trupurilor!
Știu că nu așa ar trebui să înceapă o poezie de viitoare mamă,
Dar am învățat de mult că nu trebui să-ți fie teamă,
să te exprimi până nu mai suspini!
Aici, abia aflasem că voi fi mamă,
Nu pot să vă explic cât mi-era de teamă...
Deși ne-am dorit-o nespus,
Simțeam că ceva din mine a apus.
Atitudini răvășite,
Migrene prăfuite,
Sentimente felurite,
toate într-o fotografie,
brodate cu nesfârșită bucurie.
Au fost și lacrimi de neputință,
Și probabil că or să mai fie,
Dar când mișcă pentru prima oară,
Uiți totul într-o doară!
Iar când ai un partener sublim,
E totul mai serenisim.
De-acum vei fi pe veci Zeiță,
Căci ai creat această mlădiță,
Un strop de viață
Care redă speranță,
Culoare și povață!
Iar când îți va fi mai greu,
Căci vor fi și astfel de zile,
Mai puțin senine,
Să-ți aduci aminte
Că ai plămădit o Minune!
Că din privirea ta,
S-a născut eternitatea,
După chipul și asemănarea Sa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu