Micul Amadeus

Am zis ca nu o sa ma apuc sa povestesc piesele de teatru la care ma duc, pentru simplul fapt ca vreau sa se duca toata lumea la teatru sa vada o piesa, iar atunci cand povestesti se pierde un pic din farmec, eu am sa ma limitez sa fac doar recomandari mai bune sau mai putin bune, dar in acesta seara la Teatrul Tandarica am vazu o piesa cara m-a marcat foarte tare.
Piesa se numeste "Micul Amadeus" de Gadit Cohen, o actrita israelita.
La ce te astepti cand auzi ca pe scena va urca un singur actor care in afara de a interpreta mai are de manuit si papusi, un singur actor!!! Eu una am fost foarte sceptica, dar nici nu auzisem pana azi teatru de animatie facut de un singur actor.
Una peste alta incepe spectacolul, o actrita de probabil vreo 160 cm din care se vedeau doar ochii isi face aparitia intr-un decor simplist imbracata in negru; dintr-o data parca face o magie si cu manutele ei doua da nastere la doua personaje total diferita, o dama si un domn; cu caractere si voci atat de bine conturate incat te intrebi daca nu cumva toata piesa e un mare playback; cand credeam ca nu se poate mai mult apare un al treilea personaj, un copil, si nu orice copil, ci Wolfgang Amadeus Mozart.Inutil sa va zic povestea lui Mozart, pe care probabil o stiti, pentru ca nu asta m-a impresionat ci modul original in care a fost scrisa piesa si maiestria actritei.
Gadit ne-a purtat timp de o ora prin viata lui Mozart, doar ea singura, ea cu sufletu si corpul sau, ea cu talentul sau imens. A facut un One-woman-show in adevaratul sens al cuvantului. A dus in spate o piesa in engleza care i-a facut si pe cei mici, care sunt convinsa ca nu intelegeau in totalitate, i-a facut sa rada , sa se teama si sa aplaude cu frenezie la sfarsit.
La sfaritul piesei , de parca nu fusese de ajuns toata splendoare pe care ne-o daruise pe scena si faptul ca talentul ei m-a facut sa ma simt mica de tot, ne-a mai dat dovada si de o calitate pe care multi actori o uita - MODESTIA- deci in timp ce Gadit era aplaudata infernal, ea statea intr-un colt al scenei ( nici macar in mijloc unde este locul unui artist de talia ei) si privea modest in jos, inclinand capul din cand in cand in semn de multumire.
Dupa ce s-a terminat piesa am avut onoarea sa stau de vorba cu ea si pe langa toatea astea, de parca nu eram deja destul de mica, am mai aflat ca piesa a fost scrisa de ea. Dar stati sa vedeti cum... cica ei ii place foarte mult ciocolata, si eu i-am zis ca oriccarei fete ii place cioco, si? si ea foarte naturala "Yes but not everybody eats the Mozart chocolate!"...mi-a marturisit ca de la aceasta ciocolata a pornit totul, de aici scenariul, de aici spectacolul, tot.Asa muza de inspiratie mai zic si eu!
Scenariul scris de ea intr-un an ( din nou m-a socat), decorul facut tot de ea, spectacolul pus in scena in 2 ani, insa a marurist ca nu ar fi iesit un asemenea spectacol fara o echipa, din care mai faceau parte un regizor si un sunetist.
Jos palaria pentru Gadit Cohen, si la anu' in festivaul daca mai vine va recomand din suflet sa nu cumva s-o ratati, o sa va schimbe viziunea despre un artist adevarat.
Pentru mai multe detalii am primti si o carte de vizita, eu va doar dau site-ul :P

www.agadit.com

P.S Festivalul International de Animatie Continua :)