E iarna ca-n povesti!

In week-end am fost acasa, da , la mine la Barlad, acolo in Moldova si am vazut o iarna ca-n povesti;
Dealurile Tutovei erau acoperite cu mii de fulgi de zapada, puteai sa juri ca au venit turcii cu un persan alb la oferta; desi era noapte, totul stralucea, zapada intrecea intunerciul, garile nici macar nu se mai vedeau de stratul gros de zapada, am inteles ca ningea de doua zile incontinu', iar cand am coborat din tren, aproape ca m-am afundat in zapada, mi se mai vedea un pic bustul...deh...acum nici eu nu sunt prea inalta.
De cum am coborat din tren m-a izbit un aer rece, narile mi-au inghetat instantaneu dar pentru prima oara dupa mult timp m-am simtit treaza, respiram cu adevarat, "chiar e iarna" mi-am zis "ce frumos".Voi ati iesit sa va bucurati de zapada?
Cand m-am trezit dimineata am crezut ca visasem, ca nu e posibil sa fi fost o mare de zapada, dar cu frica m-am indreptat spre geam si cand l-am vazut inghetat si am zarit nametii din cartier si masinile din care ramasesera doar formele, ha! nu mai existau marcile, atunci mi-am zis din nou "chiar e iarna..e iarna ca-n povesti"
E drept ca a nins si la Bucuresti, si m-am bucurat cum ma bucur eu de orice lucru marunt, dar parca aici la Barlad m-a transpus intr-o poveste si m-a dus inapoi in timp in iernile geroase cand ma duceam dimineata la liceu si credeam ca sunt in Rusia, desi -20 de grade sunt o nimica toata pentru rusi.Da'dar ei au vodka noi, cel putin moldovenii, nu avem decat vinul fiert si tuica.Ei hai ca m-am dres si cu asta, mi-au trebuit doua cani de vin fiert a la tata ca sa imi fac curaj sa ies sa vad vestmantul de sarbatoare al orasului.
Un oras mic,dar in care chiar mirosea a sarbatoare; as fi vrut sa ma trag si cu sania cum faceam cand eram mai mica, avem noi un deal special al nostru de unde sania parca zboara, dar nu am gasit pe nimeni care sa se incumete, jur ca era imposibil de stat afara, si ca sa fac pe viteaza, eu m-as fi incumetat, dar cred ca m-ar fi gasit inghetata pe acel deal si as fi aparut la stirile de la ora 17.
In rest, totul frumos, totul alb, a mai nins un pic, dar parca si ninsoare inghetase; pe acopersiul blocului am un iceberg, noroc ca nu mai e "Titanic", dar e "Avatar", sper sa nu ajunga pana la Barlad.
Ce sa mai, iarna ca-n povesti,cu zambete inghetate, cu obraji rumeni, cu mirosuri specifice de scortisoara si portocala, cu tipete de copii ,totul imbracat in sarbatoare, cu albul imaculat al zapezii...
Scriind aceste randuri si vizionand aseara un documenat cutremurator despre 20 decembrie 1989, eu care nu-mi aduc aminte exact ce s-a intamplat atunci pentru ca eram prea mica, nu-mi vine sa cred ca au trecut 20 de ani si simt ca timpul a ramas in loc, de ce uneori simt comunismul prezent? voi ce simtiti?
Hai sa nu ma abat de la iarna mea ca-n povesti, eu cred ca a nins atat de frumos peste tot, nu numai in Moldova, tocmai in cinstea eroilor de acum 20 de ani.
Si ca iarna sa fie cu adevarat ca-n povesti, cand m-am reintors la Bucuresti, era dimineata si soarele abia rasarea, stiti ce am vazut? am vazut o portocala mare intr-o farfurie imensa cu lapte, da...soarele era atat de frumos si rotund ca iti venea sa sari la el sa-l musti, mai ca mirosea a portocala, iar campiile acoperite de zapada alba erau mai ceva decat o farfurie de lapte, ai fi putut sa mananci zapada,atat era de curata.
Va doresc la toti sa aveti parte de o asemenea iarna ca-n povesti si sa stiti ca nu trebuie sa o cautati prea departe!
Asa ca let it snow...let it snow...let it snow :)





P.S am uitat de inconfundabilul miros de brad :)