De ce?
de Ion Luca Caragiale
De ce, cand o furtuna
S-abate pe pamant
Cu furie nebuna…
Cant?
De ce, cand luna plina
Revarsa peste crang
Divina ei lumina…
Plang?
De ce, cand treci semeata
Si nu-mi zici un cuvant,
Nici nu-mi privesti in fata…
Cant?
De ce, cand brate goale
La piept cu dor ma strang…
Plang?
De ce? Ca stiu: parere
E tot pan’la mormant!
Placere — plang… Durere…
Cant.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
-
În iarna sufletului meu Va fi mereu culoare Căci spirtu-mi Nuanțe de primăvară are! Și oricât vor fi încercat ciocoii În lanțuri să mă prin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu