De ce?
de Ion Luca Caragiale
De ce, cand o furtuna
S-abate pe pamant
Cu furie nebuna…
Cant?
De ce, cand luna plina
Revarsa peste crang
Divina ei lumina…
Plang?
De ce, cand treci semeata
Si nu-mi zici un cuvant,
Nici nu-mi privesti in fata…
Cant?
De ce, cand brate goale
La piept cu dor ma strang…
Plang?
De ce? Ca stiu: parere
E tot pan’la mormant!
Placere — plang… Durere…
Cant.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt ca un nufăr...
Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund Cu a...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu