De ce?
de Ion Luca Caragiale
De ce, cand o furtuna
S-abate pe pamant
Cu furie nebuna…
Cant?
De ce, cand luna plina
Revarsa peste crang
Divina ei lumina…
Plang?
De ce, cand treci semeata
Si nu-mi zici un cuvant,
Nici nu-mi privesti in fata…
Cant?
De ce, cand brate goale
La piept cu dor ma strang…
Plang?
De ce? Ca stiu: parere
E tot pan’la mormant!
Placere — plang… Durere…
Cant.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cea mai frumoasă grădină
La început a fost aproape insesizabil Un “cine te crezi?” ici, Un “nu vezi ca nu e locul tau aici?!!” colo, Și uite așa ușor ușor M-am ump...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu