Perpetuum mobile de Lix :)

Perpetuum mobile

Ce scurta ironie,
Ce repede mor toate,
Azi suntem in liceu,
Maine plecati departe .
Si cand imi vin in minte atatea amintiri
Nici una fericita, nici plina de umor,
Ma simt un fatalist al vietii cu amor .
Da stiu, vorbesc prea mult
Si spun multe tampenii ,
Nu pot sa fiu serios
Sau poate ca nu vreau;
Dar nici macar o data ,
In crunta-mi umilinta ,
Nu as fi vrut vreo data ,
Sa zic “nu pot ,nu vreau” .
Sunt unii ce stiu tot
Si poate si mai mult ,
Insa din modestie
Nu zic nimic, tac malc .
Sunt unii ce nu stiu
Si nici n-or stii vreo data ,
Dar flencane din bot
Cum flencane o ghiata .
“-Nu!? nu este Maradonu cel ce purta ciorapi .
E Gigi Banduscanu , fitos si plin de draci”
De parca-n asta viata
Pe mine ma durea ,
Daca ne-a Gicu Claie
Se-n-calta cu ceva .
Sau daca Arlechino
Este savant chimist ;
Nu stiu, nici nu ma doare ,
Nu sunt un arivist .
Nimic din tot ce spun
Sau din ce am citit ,
Nimic din ce-am facut ,
Nimic din ce-am simt ,
Se pare ca pe ei ,
Nu prea i-a multumit.
Dar ce pot face oare ?
Mai mult nu pot muncii .
Am vrut sa fiu placut ,
Am fost si mult prea bland,
Am si strigat la ei,
Dar nu ai cum! sunt zmei .
Si daca nu se poate
Nici cand vorbesc de sus ,
Cobor si plec din clasa,
Si ies afar – rapus .
Ca ultima idee de simplu epilog ,
Cand unii sunt destepti tu esti ori prost ori orb .