Mi-e rusine

Mi-e rusine de mine,
Cand ma tot plang
si de nici unele nu-mi mai ajung,
Cand, totusi, azi am o bucata de paine,
Un strop de vin,
apa din plin,
si-un dulap intesat,
de nu stiu niciodata cu ce sa ma imbrac.
Pentru ce, totusi, uitam sa traim
Si devenim Pelin,
Imprastiind numai venin !
De ce-am uitat ce-i umilinta?
Si renegam mereu credinta !...
Opreste-te un pic, tu, Omule Frumos,
Ca sa-ti aduci aminte ca nu provii de Jos,
Inaltati ochii spre cer,
Si n-o sa te mai simti asa stingher.
De vina-i sufletul tau ratacitor,
Ce cauta sa puna pavaza oricarui dor,
Dar daca tu te lupti cu tine,
Pentru mai frumos,
Pentru mai bine,
Te asigur ca vei schimba
Acel vesnic nefericit de maine.
Ce absurzi suntem sa credem ca tot ce avem ni se cuvine :
O haina, un acoperis,
O imbratisare, o raza de soare....
Uitam ca sunt oameni care n-au de mancare,
Si-n loc sa multumim,
Incepem sa ne mandrim,
Si-n acelasi timp sa ne acrim!
Chiar daca in comparatie cu visele noasre suntem nimeni,
In comparatie cu un cersetor inca-i bine.
Si-ar trebui sa ne fie Rusine!...