Aşa-i Lumea...

Doamne, unde greşesc?
De nu răzbesc!
Fac ce fac,
cad şi mă lovesc,
şi mai rău, mă poticnesc!

Când râdeam toţi mă iubeau,
Dar acum că plang pe nimeni nu mai văd.
Oare judec eu prea mult?
Oare nu ştiu să ascult?

Sunt prizoniera propriilor valori
şi m-am săturat să mă tot lupt cu mori.

Beau lacrimi de furie,
Când văd că toţi îmi plâng de milă
Da' nu-mi întinde unu' o mână!!!...

Ai prieteni de circumstanţă
Şi ferească Sfantu'
să rămâi la vreunu' cu restantă!

Iar de-ndrăzneşti să spui ceva,
"Prietenia" pe Coadă o vei călca
şi vei vedea Fiara.

Toate măştile jos,
Ipocrizia sus!

Eu recunosc că nu am nimic Sfânt,
De-aceea poate,
Îmi vine să scuip pământ,
Când văd că unii se prefac că sunt!

Mai bine tac,
până nu spun ceva prea vulgar!

Închin un pahar de pelin
În cinstea prieteniilor ce vin,
Iar celor care au trecut,
Le fac salutul mut!...

Concluzia:
Dacă aşa-i lumea...
... Pe Interes,
Eu de ce să fiu invers?

Am să mă mai gândesc şi reviu,
ceva nu se leagă...
Sa fie sufletul meu ca o barcă?!?...



"E bine să te înduioșezi de nenorocirea prietenilor tăi, dar mai bine este să le vii în ajutor." – Voltaire