07.03.2010

Tartuffe a lui Moliere este la Teatrul National :)

Va vine sa credeti ca o cunostiinta de a mea a crezut ca Tartuffe si truffe sunt aceeiasi chestie? :))...Saracu' Moliere!
Una peste alta am fost sa vad piesa "Tartuffe" de la national si daca vreti sa va binedispuneti pentru 2 ore, v-o recomand cu drag, doar sa nu va duceti cu nici un copil pentru ca la un momentdat, un copil de vreo 6 anisori ( pe urma am aflat ca il cheama Octavian), care era in dreapta mea, a exclamat "Mami!In ce hal o dezbraca"; la care mama se blocase si m-am trezit eu mai isteata sa-i explic "doar se joaca oamenii aceia, asta fac actorii" era frumos sa-mi dea replica copilu' sa ne zica si mie si mamei ca vrea si el sa se joace :)))... bine ca l-a linistit explicatia mea...pfiu, ce ti-e si cu copii din ziua de azi!
Dar revenind la piesa este o comedie a la Moliere, adica cu toate ingredientele necesare sa te tina cu sufletul la gura timp de 2 ore ( moravuri, vicii,intrigi) si sa pleci de acolo cu o durere de falci, mai ales cand Tartuffe este insusi Horatiu Malaele; o regie simpla dar de efect cu putin "show" ( confetti,bule de sapun, un mini concert la sfaristul piesei)...aaa si pentru domni niste "nimfe" balerine!
Eu am trait o experienta minunata la acest spectacol deoarece la un moment de improvizatie al piesei am avut ocazia sa "joc" involuntar pe iubita lui Valere (Silviu Biris) - tanarul indragostit din piesa- si cum eu ca o actrita in devenire le-am facut jocul unde mai pui ca finalul piesei s-a facut tot cu mine si Horatiu Malaele; Domnul Malaele imbracat in haina de blana a la Fizz....aaa daaa...si pt ca afara ploua de rupea, eu eram incaltata in niste cizme de cauciuc; ce imagine mirobolanta - Domnul Malelele in haina de blana si eu in cizme de cauciuc, nu asa imi imaginam primul contact cu scena teatrului national; nu stiu cat de comic pare acuma cand scriu eu, dar credeti-ma ca publicul era in delir, si cand Domnul Malaele mi-a multumit eu am inceput " Eu va multumesc!" dar el "Ba nu eu!"/ "Va rog, eu va multumesc pentru onoarea acordata!" "Ba nu, eu domnisoara!" am fi putut continua asa toata seara :)))
Dupa toata astea pustiul Octavian de care v-am povestit se uita la mine asa gales si l-a sfarsit m-a apucat de mana, nu trebuie sa va mai zic ce sentimente frumoase m-au incercat si iata cum mi-am dat seama din nou ca fericirea vine din lucruri simple :)

P.S vedeti ca nu prea se gasesc bilete la acest specatcol, se dau cam in aproximativ doua ore de cand se afiseaza spectacolul pe site :(

Un comentariu:

  1. Am vazut piesa si stiu momentul de improvizatie despre care vorbesti :). Atunci cand am fost eu s-a ales tot asa cineva din public pentru a da un efect comic interpretarii ;). Fain ca te-au ales pe tine.

    RăspundețiȘtergere

Sunt ca un nufăr...

Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume  Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund  Cu a...