Tartuffe a lui Moliere este la Teatrul National :)

Va vine sa credeti ca o cunostiinta de a mea a crezut ca Tartuffe si truffe sunt aceeiasi chestie? :))...Saracu' Moliere!
Una peste alta am fost sa vad piesa "Tartuffe" de la national si daca vreti sa va binedispuneti pentru 2 ore, v-o recomand cu drag, doar sa nu va duceti cu nici un copil pentru ca la un momentdat, un copil de vreo 6 anisori ( pe urma am aflat ca il cheama Octavian), care era in dreapta mea, a exclamat "Mami!In ce hal o dezbraca"; la care mama se blocase si m-am trezit eu mai isteata sa-i explic "doar se joaca oamenii aceia, asta fac actorii" era frumos sa-mi dea replica copilu' sa ne zica si mie si mamei ca vrea si el sa se joace :)))... bine ca l-a linistit explicatia mea...pfiu, ce ti-e si cu copii din ziua de azi!
Dar revenind la piesa este o comedie a la Moliere, adica cu toate ingredientele necesare sa te tina cu sufletul la gura timp de 2 ore ( moravuri, vicii,intrigi) si sa pleci de acolo cu o durere de falci, mai ales cand Tartuffe este insusi Horatiu Malaele; o regie simpla dar de efect cu putin "show" ( confetti,bule de sapun, un mini concert la sfaristul piesei)...aaa si pentru domni niste "nimfe" balerine!
Eu am trait o experienta minunata la acest spectacol deoarece la un moment de improvizatie al piesei am avut ocazia sa "joc" involuntar pe iubita lui Valere (Silviu Biris) - tanarul indragostit din piesa- si cum eu ca o actrita in devenire le-am facut jocul unde mai pui ca finalul piesei s-a facut tot cu mine si Horatiu Malaele; Domnul Malaele imbracat in haina de blana a la Fizz....aaa daaa...si pt ca afara ploua de rupea, eu eram incaltata in niste cizme de cauciuc; ce imagine mirobolanta - Domnul Malelele in haina de blana si eu in cizme de cauciuc, nu asa imi imaginam primul contact cu scena teatrului national; nu stiu cat de comic pare acuma cand scriu eu, dar credeti-ma ca publicul era in delir, si cand Domnul Malaele mi-a multumit eu am inceput " Eu va multumesc!" dar el "Ba nu eu!"/ "Va rog, eu va multumesc pentru onoarea acordata!" "Ba nu, eu domnisoara!" am fi putut continua asa toata seara :)))
Dupa toata astea pustiul Octavian de care v-am povestit se uita la mine asa gales si l-a sfarsit m-a apucat de mana, nu trebuie sa va mai zic ce sentimente frumoase m-au incercat si iata cum mi-am dat seama din nou ca fericirea vine din lucruri simple :)

P.S vedeti ca nu prea se gasesc bilete la acest specatcol, se dau cam in aproximativ doua ore de cand se afiseaza spectacolul pe site :(