Nebiruit e omul ce luptă cu credinţă!
El ştie că pe lume nimic zădarnic nu-i;
Că dincolo de truda şi jertfa clipei lui,
În taină, vremea ţese la sfânta biruinţă;
Că vuietele toate visează armonie,
Că... este o dreptate, şi... trebuie să vie!
Talazuri năvălească-l! vrăjmaşa lumii ură
Întunece-i viaţa în beznă de minciuni!
Copiii lui închidă-l în casa de nebuni!
Lovească-l orice mână! hulească-l orice gură!...
El simte cum îi creşte din inimă o floare
Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare.
Te-ai întrebat vrodată din ce undire-nceată
De lacrimi tăinuite se naşte un izvor?
De mii de ani în piatră loveşte răbdător,
Strop după strop, s-o spargă... Drum greu a fost...
Dar... iată!
În valuri de lumină, chemat de dorul mării,
Un fluviu nou vesteşte Triumful Aşteptării.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gânduri autumnale
Miros de toamnă cald Frunze care cad Gânduri care-mi vin de hac! De ce mă tot compar? Cu alții, Cu mine cea de ieri, Și cea de mâine, Și t...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
superba poezie!
RăspundețiȘtergerestiu... de asta am postat-o :)
RăspundețiȘtergere