* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare!
… Vezi tot puful ăsta din copacii de mai?Îl deplâng eu și toți votanții de bună credință…
Căci simt că a rămas țara asta fără speranță!
Știu că ai sa zici ca se putea mai rău!
E suficient sa te uiți peste Prut
Și vezi cadavrele strigând!
Ce-i drept, e un strigăt mut!
Cu toate că moartea lor ne va fi durut
Multe veacuri întru eternitate…
Și chiar n-am învățat nimic din comunism?
E dureros să nu fi lăsat să exiști!
E tragic să-ți știi sufletul în exil…
Nu confundați extremismul
Cu patriotismul,
E viclean imperialismul!
Dacă îți iubești țara
Îi vrei binele
Nu asuprirea!
Libertatea s-a scris cu sânge,
Ajunge cu tiranii,
AJUNGE!
Oamenii au murit
Ca noi sa putem vota
Și tot nu ne mai învățăm lecția!
Nu-i nimic, ne va educa istoria,
Dar se preconizează o lecție grea!
Știu ca e mai simplu sa crezi
Cai verzi pe pereți… poleiți cu AUR
Decât să te oprești și să analizezi
Matematic o ecuație decentă
Cvasi independentă
Căci nimeni nu este perfect,
Asta o știm, eterna teoremă!
Nu tot ce strălucește e AUR,
Cum de nu vedeți gura de BalAUR?
Care stă să ne înșface
Ca pe niște dobitoace!
Vi s-a urât cu binele?
Cu dreptul la opinie,
Cu dreptul la libera circulație…
Vă implor din suflet
Nu dați viitorul copiilor noștri
Pe vorbele pseudo profeților voștri!
Status quo cu lapte și miere
Nu va fi existat niciodată,
E o utopie delirantă!
Dar un stat de drept independent
E de preferat indiferent de moment!
Sper, Românie!
Sper că o să te faci bine…
Iar la final când vom aduna
Ieri, azi și mâine
Să ne dea tot Democrație!
AI-generated image
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu