De-a Mos Craciun de Dan Desliu

De-a Mos Craciun

Umbla un fel de molima, pesemne,
in pragul sarbatorilor de iarna...

Parintii, bunicii, matusile,
cu chipuri solemne,
discutau in surdina
chestiuni arzatoare:
va intra prin lucarna,
de-a busile,
sau prin horn o sa vina,
intr-un iures nebun,
pe-o sanioara scanteietoare,
spulberand sub talpice stihiile,
darnicul Mos Craciun?

(Asa-i zicea lui Gerila-nainte
sa fie numit presedinte
la Comitetul cu jucariile...)

Cam astfel tainuiau
si, fireste,
habar n-aveau
de urechile noastre ciulite,
de ochii bolditi talhareste...

Ticluiau mai apoi un ravas
catre vamile cerului,
pasamite,
si-n urma se duceau
iavas-iavas,
la rosturile lor obisnuite.

Ma gandeam
petrecandu-i la vale
c-un zambet cotcar :
trebuie sa fim ingaduitori
cu cei mari!

De-atatea treburi si angarale
n-or fi avut
cand sa bage de seama
ca nu numai ei au crescut
intr-un an, sau in doi, sau in trei ...
Ei ne vad pururi nestiutori,
ca-n pruncie,
cand credeam ca ghetutele pica
din nori
in bradul din coltul pridvorului,
ca Mos Jucarie
vine pe borta cuptorului,
cu placintele si scoverzele,
ca pe sor’ mea a mica
o adusesera berzele...

Nu-i nimic, imi ziceam,
las’ sa fie asa !
O sa ne adunam impreuna
si de-asta data ;
noi, la fel, vom canta,
vom ura,
si-or sa ne asculte
cu inima buna,
matusi si bunici si parinti,
si-or sa spuna
ca-n toti anii, la fel,
acelasi cuvinte – model,
de turta dulce si ciocolata :

« Dragii nostri,
sa fiti
silitori
si cuminti !
Conduita frumoasa
este apreciata
cu osebire – de sarbatori !
Iata,
s-ar putea sa apara indata
mosul cu daruri
pentru bunii scolari :
parca tropaie pe acoperis ! »

- Ce copii ! murmuram,
privind cam piezis,
cu ochii foarte atenti,
spre batranii strengari ...
Dar, ce mai incolo-incoace,
trebuie sa fim indulgenti
cu cei mari:
lasa-i si pe ei sa se joace !