21.12.2010

O intamplare...

Ei... voi chiar credeti ca e o intamplare? Nimic nu e intamplator!
Cand credeam ca totul e alb si negru, cand eram atat de sigura pe mine,
Iata ca apare El, El care a dat o pata de culoare.
Un amestec de Eminescu si Minulescu, un Arlecchino modern,
Prea modest pentru infatisare-i feroce.
Iata doar o monstra din intamplarea de a-l fi cunoscut...

Vedere

Sa ma iertati c-am indrazneala
Ca-n ochiul drept sa vad minuni
Si oameni cu puteri de ingeri
Ce scot din negru , albul pur .

Iertati-mi ochiul stang ,
Ce-n zare, isi pierde vazul in amurg ,
Si crede ca nimic nu moare
Chiar si atunci cand lacrimi plang .


Iertati-mi va rog ochii mei ,
Orbiti de-atata umilinta,
Inversunati spre a vedea ,
In pacacatosi si-n draci credinta

Pentru cine vrea sa se infrupte c-o poezie buna
Sa intre pe blogul lui http://www.andreilix.blogspot.com/
Mie mi-a luminat ziua cu certitudine! :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Îngeri întinați

Omul piere atunci când ridică garduri, Si se îndepărtează de divinitate  Când își urăște aproapele! Cine-i fără de păcat să arunce prima pia...