Ei... voi chiar credeti ca e o intamplare? Nimic nu e intamplator!
Cand credeam ca totul e alb si negru, cand eram atat de sigura pe mine,
Iata ca apare El, El care a dat o pata de culoare.
Un amestec de Eminescu si Minulescu, un Arlecchino modern,
Prea modest pentru infatisare-i feroce.
Iata doar o monstra din intamplarea de a-l fi cunoscut...
Vedere
Sa ma iertati c-am indrazneala
Ca-n ochiul drept sa vad minuni
Si oameni cu puteri de ingeri
Ce scot din negru , albul pur .
Iertati-mi ochiul stang ,
Ce-n zare, isi pierde vazul in amurg ,
Si crede ca nimic nu moare
Chiar si atunci cand lacrimi plang .
Iertati-mi va rog ochii mei ,
Orbiti de-atata umilinta,
Inversunati spre a vedea ,
In pacacatosi si-n draci credinta
Pentru cine vrea sa se infrupte c-o poezie buna
Sa intre pe blogul lui http://www.andreilix.blogspot.com/
Mie mi-a luminat ziua cu certitudine! :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt ca un nufăr...
Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund Cu a...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu