Umplând încaperea si inima toata,
barbatul veni de-afara, din zloata;
glasul lui mare facu sa se sperie focul.
Suduia lepadându-si cojocul.
Parc-ar fi un stejar stufos,
gândii în taina, dar era frumos.
Se supara si-ndata râdea.
Acum-am sa-l fac sa nu mai poata pleca.
“Tu esti subtire si agera ca o nuia,
îmi spunea uneori,
esti plina de ghimpi si de flori;
teme-te de mâna mea, c-ai sa mori…”
Puterea izvora potolit,
din bratele si pieptul lui dezgolit…
Doamne, fa-ma ca Dalila, vicleana,
când o da geana prin geana,
sa-i aflu taina si sa-l robesc
visului meu pamântesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cea mai frumoasă grădină
La început a fost aproape insesizabil Un “cine te crezi?” ici, Un “nu vezi ca nu e locul tau aici?!!” colo, Și uite așa ușor ușor M-am ump...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
-
Gânduri nocturne post creșă 🥹 Cum să stau fără tine copil frumos? Fie și câteva clipe Cât tu îți întinzi aripile Ca să cunoști lumea mai b...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu