Numai poetul
Lumea toata-i trecatoare.
Oamenii se trec si mor
Ca si miile de unde,
Ce un suflet le patrunde,
Treierand necontenit
Sanul marii infinit.
Numai poetul,
Ca pasari ce zboara
Deasupra valurilor,
Trece peste nemarginirea timpului:
In ramurile gandului,
In sfintele lunci,
Unde pasari ca el
Se-ntrec in cantari.
1869
18.01.2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
București - a love hate story
Urmează stația cu peronul pe partea... Locului unde mi-am regăsit sufletul Și jumătatea! Dacă ar fi să aleg o...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
În iarna sufletului meu Va fi mereu culoare Căci spirtu-mi Nuanțe de primăvară are! Și oricât vor fi încercat ciocoii În lanțuri să mă prin...
-
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu