de Ion Minulescu
Bine-ai venit, An nou!...
Bine-ai venit...
De cand te-astept aproape-am si albit...
Dar fiindca-mi intri-n casa-ntaia oara,
Te rog sa nu-mi faci casa de ocara...
Nu te grabi sa-mi intri pe furis,
C-abia sosisi...
Noroc ca te-asteptam destept
Sa te previu la timp, sa fii atent,
Si-n clipa marelui eveniment
Sa-mi calci in casa cu piciorul drept...
Si nu uita
Sa-ti lasi ciubotele afara,
Asa te vreau!...
Te vreau la trup curat... neprihanit...
Si tot asa la suflet si la minte -
Te vreau sub chipul celui arvunit
Pe treizeci de arginti
Si-un blid de linte!...
Si-acum, ca te-ndurasi sa-mi intri-n casa,
Poftim la masa...
Dar mai nainte de-a gusta
Din vinul si din painea mea,
Deschide-ti ochii bine, ca sa-nveti
Povestea Coliviei cu sticleti...
Si-n urma, daca poti sa te-ntregesti
Cu sfintii din icoanele de pe pereti,
Te rog - de pe parchete si sofa -
Sa-mi schimbi covoarele de Buhara,
Si-n locul lor tu sa-mi intinzi
Numai velinte oltenesti.
Ca sa-mi rasfrang cu ele, in oglinzi,
Podoabele mandriei stramosesti...
Iar pe masutele patrate,
In locul florilor de crin, fanate,
Sa-mi pui in strachine de lut
Craite sangerii culese
In cinstea viitoarei florarese
Care, probabil, nici nu s-a nascut!...
An nou...
Ai auzit ce-ti cer?...
Nu-ti cer sa faci nimic in casa mea,
Mai mult decat ai face tu-ntr-a ta!...
Iar eu, un biet roman ursit
Sa fiu scuipat si palmuit,
Desi n-am casa cu calorifer,
Te-adapostesc de viscol si de ger
Si te cinstesc asa cum se cuvine
Sa fiu cinstit si eu - macar de tine!...
Te-ntampin ca pe-un frate-adevarat -
Un frate ce-mi va da napoi
Sticletele ce mi-a furat
Alt frate, mult mai mare decat noi!...
Te-ntampin numai cu atat -
Ce mi-a ramas -
Un \"Ah\" in gat,
Si-un gest cu care te primesc
Ca pe-un \"Specific romanesc\"!...
An nou!...
Fii nou de sus si pana jos!...
Copil al nimanui si-al tuturor,
Copil din flori,
Copil galagios...
Desfasura-te-ncet de pe mosor...
Incet... cat mai incet... si linistit...
Si fii atent ca nu care cumva
Sa ti se rupa firu-n casa mea!...
Bine-ai venit, An nou...
Bine-ai venit!...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt ca un nufăr...
Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund Cu a...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu