Capul sus

Sunt mii de suflete în astă lume
Ce rătăcesc fără un scop anume
Nu ştiu nici unde nici încotro
Şi se perindă de colo colo
Îşi plâng de milă
Iar dacă încerci să le întinzi o mână
O să-i vezi cu capul în ţărână
O fac chiar mai bine decât însuşi struţul.
Ei zic că vieţii nu îi mai simt gustul.
Păi cum să-l simtă când ei sunt nesăraţi,
Necondimentati
Şi pe veci damnaţi.
A fi sau a nu fi în clipa trecătoare
Asta e ceea ce pe mulţi ne doare!
Nu vrem să-ntelegem că puterea stă în noi
Şi nu în vânt sau ploi.
E adevărat că doare
când sufletul îţi cade din picioare
dar nu trebuie să continui oare?
Trebuie, ai datoria morală
Să-ţi faci viaţa mai uşoară
Nu e a ta
Şi ţi-a fost dată în dar
Încearcă s-o trăieşti cu har.
Cum să te simţi bătrân
Când vârsta ţi-e lăstun?
Cum să vrei totul într-o zi
Când Dumnezeu de-abea a 7a zi se odihni.
Hai, capul sus
Şi să mai răsărim pentru un nou apus...