"Daca Dumnezeu n-ar exista, ar trebui inventat!" Dostoievski

22.04.2011, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a afirmat în seara zilei de joi, 21 aprilie 2011, în cadrul Liturghiei Cinei Domnului că, aşa după cum i-a spus Cristos lui Petru, “Simon, Simon, iată, Satana a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu”. Astăzi “constatăm cu durere din nou că Satanei i-a fost dat să îi cearnă în mod vizibil pe discipoli în faţa întregii lumi”.
Sfântul Părinte şi-a început reflecţia redând cuvintele Domnului nostru: “Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea mea”. “Isus a mers în întâmpinarea acelui ceas dorindu-l. În inima Sa a aşteptat acel moment în care avea să se dăruiască pe sine însuşi discipolilor Săi sub speciile pâinii şi vinului. A aşteptat acel moment în care avea să aibă loc într-un fel adevărata nuntă mesianică: transformarea darurilor acestui pământ şi devenirea una cu ai Săi, pentru a-i transforma şi a inaugura astfel transformarea lumii… Isus ne doreşte pe noi, ne aşteaptă. Şi noi, îl dorim cu adevărat? Există înlăuntrul nostru dorinţa de a-L întâlni? Dorim cu înfocare apropierea Lui, să devenim una cu El, pentru a primi darurile pe care El ni le oferă în Sfânta Euharistie? Sau suntem indiferenţi, distraşi, ocupaţi cu altceva?”
Sfântul Părinte a făcut aluzie la ţările din Apus, afirmând că Isus “cunoaşte realitatea locurilor rămase goale la masă, invitaţiile refuzate, dezinteresul faţă de El şi faţă de apropierea Lui”. “Locurile goale la ospăţul nupţial al Domnului, cu sau fără scuze, nu sunt pentru noi, de acum de mult timp, o parabolă, ci o realitate prezentă, chiar în acele ţări faţă de care El şi-a manifestat în mod special apropierea”. Episcopul Romei a vorbit apoi despre rugăciunea lui Cristos pentru unitate – repetată de patru ori. “Cât de mult l-a preocupat aceasta înlăuntrul Său! Ea a rămas rugăciunea Sa constantă către Tatăl pentru noi”. Şi Papa a reflectat asupra Euharistiei ca Sacrament al unităţii: “Este misterul intimei apropieri şi comuniuni a fiecăruia cu Domnul, şi este, în acelaşi timp, unirea vizibilă între toţi. Ea ajunge până în misterul trinitar, şi astfel creează în acelaşi timp unitatea vizibilă. Este întâlnirea foarte personală cu Domnul şi, totuşi, nu este niciodată un act de devoţiune individuală”.
În rugăciunea euharistică, a arătat Pontiful, “îi menţionăm pe Papa şi pe Episcop pe nume: unitatea este foarte concretă, are nume. Astfel unitatea devine vizibilă, devine semn pentru lume şi pentru noi înşine un criteriu concret”. “Noi toţi trebuie să învăţăm din nou să îl acceptăm pe Dumnezeu şi pe Isus Cristos aşa cum este El, şi nu cum am dori noi să fie”, a adăugat Sfântul Părinte. “Şi noi acceptăm cu greu ca El să fie legat de limitele Bisericii Sale şi ale slujitorilor Săi. Nici noi nu dorim să acceptăm ca El să fie fără putere în această lume. Şi noi ne ascundem în spatele pretextelor atunci când apartenenţa la El devine prea scumpă şi prea periculoasă pentru noi”.
“Noi toţi avem nevoie de convertirea care ne permite să îl acceptăm pe Isus în ceea ce este El, Dumnezeu şi Om. Avem nevoie de umilinţa discipolului care urmează voinţa Învăţătorului. În acest moment dorim să îl rugăm să privească şi spre noi aşa cum l-a privit pe Petru, în momentul potrivit, cu ochii săi binevoitori, şi să ne convertească”. Sfântul Părinte şi-a încheiat predica cu o rugăciune personală: “‘Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi’. Doamne, Tu ne doreşti pe noi, pe mine. Doreşti să ne faci părtaşi de Tine însuţi în Sfânta Euharistie, să te uneşti cu noi. Doamne, trezeşte şi în noi dorinţa de Tine. Întăreşte-ne în unitatea cu Tine şi între noi. Dăruieşte Bisericii Tale unitatea, pentru ca lumea să creadă”.