N-am stiut ca Marea poate fi si gri!
Probabil si ea deplange ceea ce nu va mai fi...
Verdele ii vine ca o manusa,
Dar cand e albastra zici ca-i o papusa;
Si Coastele-i de Azur o fac, pe buna dreptate, sa fie fata lui Mercur.
Are un suflet atat de mare
Incat se consuma pana-n zare.
Stie cum sa managaie o piele fierbinte
Cu nisipul ei cuminte...
Si stie cum s-aline c-o briza
Orice criza!
Ea e visul oricarei nopti de vara
Si realitatea zilelor de-odinioara.
N-o ocoli si n-o cauta
Iubeste-o ca si cand ar fi
Prima si ultima!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt ca un nufăr...
Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund Cu a...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu