Nu ti-a fost dat sa vezi vreodata,
Cand toamna palida coboara,
Intr-o gradina despoiata,
O ramura intarziata
Ce-a inflorit a doua oara?
Nu te-ai oprit atunci in cale
Sa te intrebi: ce taina, oare,
Ascund intelepciunii tale
Infriguratele petale,
Ca maine stinse, fara soare?...
Si dac-o blanda-nduiosare
Ti-a frant o clipa-n ochi lumina,
Cum stai asa, intrebatoare,
Uitandu-te la biata floare,
Ai inteles a cui e vina?
E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primaverii,
Si-n preajma mortii abatute
A picurat, pe nestiute,
Un strop din cantecu-nvierii...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt ca un nufăr...
Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund Cu a...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu