03.04.2012

Concluzie de Otilia Cata


Cum m-ai facut sa inteleg atat de repede si totusi dupa nopti indelug pierdute reflectand la cele intamplate?...
exista sclipirea de moment,cum sa-mi dau seama intr-o clipa de ceva ce toata viata am avut dubii,cum sa nu cred cu adevarat???
Doamne cum m-ai tinut atata vreme si ce rabdare nemarginita ai avut cu mine sa ma convingi de existenta Ta fara cuvinte...nici cele mai alese cuvinte,nici cele mai expresive picturi,nu ma faceau sa Te vad cu adevarat cum Te-am vazut in aceste fapte!Doamne,mi-ai luat viata si mi-ai dat-o inapoi ca pe un Trofeu nepretuit in fata ochilor mei!!Atat de mult sa ma iubesti!!!Doamne nu stiu unde sa-mi mai plec capul de rusinea faptelor facute dar mai ales de faptul ca uneori m-am indoit de tine.Cat de bun sa Fii sa ai rabdarea asta cu mine cand ai fi putut „ lucra „ cu atatia alti oameni de pe acest Pamant...,Doamne, acum am inteles ca in fata Ta suntem unici si ca rabdarea ta este infinita...
Te-am vazut!
Este unic ce mi s-a intamplat si regretul ca ti am facut atata rau este enorm!
Doua lucruri esentiale ale vietii le-am inteles prin prisma celor intamplate acum ceva timp,scurt timp.
Adevarul este in amandoua: Faptul rau, ca am tras atatea pana la ACEL MOMENT a fost rezultatul supararilor pe care Ti le-am creat si DE CARE MA CAIESC iar partea buna, faptul ca mi-ai dat sansa de a repara ce pot si de a ma trezi la realiatatea vietii si de a vedea cu adevarat sensul ei.
Iti multumesc si nu stiu daca voi reusi vreodata sa-Ti intorc aceasta fapta decat prin una: cea de a-Ti arata ca aceasta viata o merit, acum ca stiu ce inseamna cu adevarat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

București - a love hate story

Urmează stația cu peronul pe partea... Locului unde mi-am regăsit sufletul Și jumătatea! Dacă ar fi să aleg o...