Cand ne-ai dezlegat din Ceruri
Ne-am trezit atat de Singuri...
Suflete fara aripi
Ne caram Crucile cu lacrimi.
Ganduri neimplinite,
Pacate nemarturisite,
Ne macina viata pe nesimtite
Si ne e frica de moarte
de parca ar fi ultima Carte!
E un mister care ne-apasa
dar care ne intoarce mereu acasa.
Drumul vietii trecator
nu e mereu binevoitor,
ba mai mult... e anevoios
Si cautam mereu o iesire prin dos,
Dar ne uitam Crucea
si ne izbim fruntea...
Si ne doare atat de tare
Incat nu mai vedem nici o salvare.
Dar Viata e mai mult decat pare
si trebuie sa te Reinventezi
pana la ultima strigare...
Altfel, esti doar o eroare!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
București - a love hate story
Urmează stația cu peronul pe partea... Locului unde mi-am regăsit sufletul Și jumătatea! Dacă ar fi să aleg o...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
În iarna sufletului meu Va fi mereu culoare Căci spirtu-mi Nuanțe de primăvară are! Și oricât vor fi încercat ciocoii În lanțuri să mă prin... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu