27.12.2012

Chiar de-ai fi tu un Luceafar...

Eram doar doi copii speriati,
Ce se jucau de-a iubirea,
Si eram prea ingamfati,
Ca sa-ntelegem ca nu se glumeste cu Fericirea.

Ne-am iubit,
ne-am mintit,
ne-am dorit,
si ne-am tot despartit!...

... pana-ntr-o zi,
cand Destinul a zis Stop,
si ne-a redat mintile la loc.
Rusinandu-ne ne-am departat,
si abia astazi am inteles cu-adevarat,
ca daca cineva nu te iubeste cum ai vrea,
nu inseamna ca nu te iubeste din toata inima.

Peste alti cativa ani ai sa-ntelegi ce spun!...

Si va veni o zi,
Cand amintirile se vor reintalni,
pe-acelasi drum batran,
dar din iubire va fi ramas doar scrum,
si vom avea de dat socoteala
pentru tot ce-am lasat sa moara !...

De ce nu putem fi cei de-Atunci
Cu mintea de Acum !?!
Cu siguranta, ar iesi ceva mai bun.

Dar astea-s doar naluci,
Caci nu sunt Eu Veronica Ta,
Chiar de-ai fi tu un Luceafar !

Acum... fii cuminte,
si sufletu-ti inchide!
Povestea noastra s-a sfarsit,
cand ne-am parasit!...

Vreau sa te tot duci,
Si te rog insistent,
Inapoi sa nu te uiti !
Nu ma mai tulbura,
Caci nu mai e loc pentru tine in viata mea...

Prefer tacerea apasatoare,
decat cuvinte arzatoare.
Chiar daca ai fost Primul,
In nici un caz, nu vei fi Ultimul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sunt ca un nufăr...

Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume  Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund  Cu a...