Veronica Micle
De ce-ti mai numeri anii sa vezi de esti batrân
Când stii ce grea durere tu porti în al tau sân,
Si pentru ce oglinda întrebi privind în ea
Sa-ti spuna de nu-i înca zbârcita fata ta?
Când stii c-a tale lucruri ce curg neîncetat
Adânci si triste urme în suflet ti-au lasat,
Si crezi c-o vecinicie amara e de când
O clipa fericita avut-ai pe pamânt.
Si ce-ti mai foloseste sa stii azi cum mai esti
Când simti ca tu pe lume de mult nu mai traiesti;
Purtând cu moartea`n suflet strain în orice loc
Viata ta pustie si fara de noroc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt ca un nufăr...
Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund Cu a...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu