Maestrul Sergiu Nicolaescu... Odihneasca-se in pace!

Am avut onoare sa-l cunosc cand aveam vreo' 21 de ani si eram la prima facultate, destinul face ca ne-am intalnit pe platoruile de televiziune si eu cu toata rusinea, pe care nu prea o am, mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa vorbesc cu dumnealui, l-am salutat timida si Maestrul m-a poftit sa iau loc langa el, am crezut ca ma topesc toata, fascinatia pe care o emana era precum aura unui sfant, lumina lui ma orbea. Eu i-am spus ca as vrea sa dau la facultatea de teatru si l-am rugat sa-mi dea un sfat... Domnia sa m-a luat frumos de maini si mi-a zis:
"Fetito, mai intai trebuie sa termini liceul! Dupa...daca vrei s-o iei pe drumul asta...trebuie sa muncesti foarte mult!"
...stapanindu-mi surasul emotionat, ii spun delicat:
" Stitit, eu deja, sunt la prima facultate!"
la care el imi raspunde la fel de delicat:
"Aaa...bine..atunci poti sa dai si la teatru..Succes!" si am primit si un numar de telefon personal pe care nu am indraznit niciodata sa-l folosesc... pentru mine el era un Print...mai aveam de muncit pana sa ajung sa ma ridic la un astfel de rang.
Oricum il pastrez in sufletul meu si il rog pe Dumnezeu sa-l primeasca la dreapte Lui caci si Maestrul Sergiu ne-a tinut mereu la dreapta lui!