- Mda... e un Atelier de teatru altrenativ pentru tineri, noi nu prea trebuie sa mâncăm... joaca niste colegi de ai mei... zic eu rusinata de parca era vina mea ca biletul nu face nici cat hartia pe care e imprimat!
- Da' sa stiti ca la teatrul de pe Lipscani sunt si bilete mai scumpe! imi zice vanzatorul luminat la față...
-Da, la Puric, nu? zic eu sictirita...
- Ah.nu.nu! La domnu'M.!
-Aham! Cate'n luna si in stele, gândesc eu cu voce tare...
- Ce-ati spus?
- Nimic, ma scuzati! Imi dați biletul, va rog frumos, că mă grabesc!
Imi iau biletul cel ieftin si dau sa plec cand vanzatorul ma opreste brusc imbujorat si ma intreaba scurt:
- Vreti sa faceti o fapta bună?
Ma gandeam ca vrea sa ii iau vreun covrig, ceva, cand imi intinde o carte mare rosie:
- Vreti sa ne lasati un gand bun in Cartea de Onoare?
Nu stiu ce sa raspund, nu stiu daca inca am dreptul, dar pentru ca a stiut cum sa ma intrebe, ii raspund in cel mai candid mod posibil:
- Desigur, as fi onorata!
- Sa stiti ca a scris si Marius Manole in cartea asta! imi zice el mandru...
Deci "Ne dați ori nu ne dați?" spații de joc in care sa nu ne mai umilim decat artistic vorbind...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu