Țară de bișnițari sau „SERVICE IS NOT INCLUDED”

Va  scriu aceste rânduri pentru ca mi s-a confirmat a o mia oara ce țară de bișnițari suntem!...

Pe 29.03.2016 acompaniam un grup de elevi francezi si profesorii lor, veniți special din Rennes la recomandare mea, si-a fost de ajuns sa-i las singuri 10 minute in mirobolantul centru vechi ca sa se încerce sa fie furați de către ospătari.

Dimineața începuse promițător cu o întâlnire de gradul I la Institutul Francez, unde domnul director ne-a avertizat ca bacșiș este pe buzele romanilor mai ceva ca aerul.

Mie îmi venea  să intru in pământ de rușine, iar elevele franțuzoaice tot nu înțeleseseră ce-nseamnă bacșiș, acest cuvânt – voma, dar aveau sa afle din plin o data ieșite pe ușa institutului.

Începe sa ploua ca, deh, in Romania nici vremea nu e gratis! Zic hai sa ne adăpostim la un restaurant semi-tradițional din Piața Romana.

Intrăm un grup de 15 persoane, chelnerii sunt ușor iritați că nu am făcut rezervare, deși era ora 14 iar restaurantul era aproape gol; brusc li se aprind ochii cu semnul acela de dolar ca la păcănele când aud o limba străină, dar mă roagă pe mine să traduc că ei nu prea știu.

Mâncam toți colțunași ca la mama si bem compot: „C’est delicieux!” până când vine nota  ( o notaă substanțiala) iar chelnerița ne zice in față amenințător: ”Să știți că TIPSUL de 10% nu este inclus!”.

Eu ii răspund frumos că știm si noi ce înseamnă SERVICE IS NOT INCLUDED, or fi ei francezi dar una dintre profesoare este profa de engleză. Francezii îmi fac semn să mă calmez ca eu deja mă pregăteam s-o întreb pe duduia chelneriță unde scrie regula cu 10%!

En fin, ne continuăm aventura prin mirificul București, ajungem la Ateneu… intrarea principală închisă!

Profa de engleză îmi zice că știe ea că acu’ mulți ani când a mai fost, a intrat pe ușa din dos!

Eu mefientă ii zic că nu cred , dar de dragul lor, mă duc, totuși,să încerc…

Când? Ce să vezi? Surpriză! Acolo ne așteptau portăreii care contra unei sume ( din nou, considerabilă!) ne vor face aceasta onoare sa intrăm pe din dos ca să vizităm si noi ca oamenii.

Dăm banii, nu primim chitanță, si le zic elevilor „Voila le bacșiș!” la care portarul – manager mă întreabă deranjat: „Ce vreți sa ziceți domnișoara? Să nu care cumva să… Când e la o adică țiu la onoare mea de familist!” / „Nimic monsieur, calmați-vă! Bacșiș înseamnă altceva in franceza!”

… Si a început sa ne inșire niște propoziții despre Ateneu, evident cu adnotația sa traduc eu ca el „nu prea banghește franceza”.

Înaintăm in „inima” capitalei (daca o avea vreo una!) si elevii noștii se tot miră de cum fumează lumea pe stradă (asta dacă o poți numi Lume?), de cum arunca chiștocurile pe jos, de cum claxonează toți ca niște debili, de cum parchează „n’importe ou”, de cum…, de cum…, de cum… iar mie iar îmi este rușine, rușine, rușine…

Pentru că eu am jucat la ei in Rennes o piesa despre comunism, « La vérité reste toujours debout »... Știu, ciudat titlu pentru o piesa despre comunism dar viața e complexa si are multe aspecte! – Dar, bref, i-am asigurat că acum lucrurile s-au schimbat măcar puțin si că le recomand saă ne viziteze, însă se pare că m-am înșelat; mă simt străina in propria mea țară si incă nici nu v-am povestit punctul culminant!

Se face seară si ajungem in centru vechi, că doar nu-i voi fi dus in Berceni… si ne așezăm la un pub ordinar, unde jos e bar iar sus bordel, iar chelnerii din cale-afară de drăguți când văd străini deși ei, chelnerii, nu prea știu decât spaniola… ¿Me pregunto porque????

Ah, am uitat să vă spun că până să ajungem in centru vechi, a trebuit să tragem o fugă si până la Gara de Nord ca să luam 25 de bilete pentru Sinai căci online nu se poate! Casa de bilete se-nchidea la 21:30, iar noi am ajuns la 21:20 nimerind fix la ora de tricotat a doamnelor de la casa care ne informau sec ca ele au închis casele! Si-atunci m-am văzut nevoită să aplic metoda românească:      m-am încruntat foarte tare, am băgat vocea de cap si i-am zis „stimabilei”:

-          Doamnă! Vrem să cumpăram 25 de bilete dus-întors pentru Sinaia pentru mâine dimineață, adicătelea 925 RON! Ce ziceți? Lăsam croșetatul si deschidem si noi casa aia???

… si ne-a făcut  chiar si o reducere de 5 lei, prima reducere pe ziua aceea, e totuși o victorie printre atâtea bacșișuri!

Mie mi-a cam ajuns aventura pentru o zi si mă despart politicos de grup, lăsându-i pe turiști la barul din centrul vechi  anterior menționat - sa-l numim generic Vintage – zicându-le totuși să mă sune dacă intervine ceva.

Nu trec zece minute si mă suna una dintre profe pentru că nu se-nțelegeau cu chelnerița la nota de plată, aceasta din urmă pretindea că TVA-ul nu este inclus in nota de plată, adică ea susținea caă trebuia sa se plătească 20% in plus față de nota de plată!

Am rugat frumos să mi se dea sa vorbesc cu aceasta creatură ignorantă:

-           Care-i treaba cu TVA-ul??? O întreb scurt si la obiect.

-           Păi… știți… ăăă… in afară TVA-ul nu este inclus in nota de plată, iar ei nu vor să-l plătească!

-           Ce vorbești, fetițo ?!? tu știi ce-nseamnă TVA??? Tu știi că si in franceză tot TVA se zice???

-           Aăăă… pardon… adică…. Aăăă…. adică TIPS… am vrut sa zic… adică știți dumneavoastră!

-          NU! Nu stiu si nici nu vreau sa stiu! Zi mersi daca or sa-ti mai plătească nota de plată! J’ACCUSE!!! Si i-am închis a la francaise…

Profesoarele mi-au mulțumit că s-a rezolvat cu „le pour boire” (TIPS en francais) si mi-au spus că până la urmă nu  i-au lasat 10% pentru că li se pare exagerat de mult la o notă de 500 Ron, si sunt convinsă ca nu din zgârcenie gandesc asa!

Iar eu ca să-mi înghit amarul am făcut haz de necaz (boala romanului) zicându-le:

„Ca y est!

Il faut se démerder!

Soyez le bienvenue dans la jungle.

Vous avez passé le test!...”