In sufletul nostru crud
De tot ce-ar fi putut să fie
Dar nu va mai fi fost!
Regretele n-au nici un rost
Intr-un trecut anost...
Noroc că mă îmbăt
Cu florile de tei:
Le trag pe nas,
Si inventez supradoza,
Ca să-mi temperez nevroza.
Ii dau cu rime
Ca să nu dau in tine!
Ah,nu,nu ești tu de vină
De vină e sufletul meu ca o felină,
Si ploaia asta nesimțită
Ce nu se mai termină!
Ploile vin si trec
Iar intre timp eu ma regăsesc.
Hai ca văd si soarele
Ce-mi va încălzi uitările...
P.S nu mă mai udă nepăsările-ți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu