În ochii lui Bendeac era Abisul…

 

 Căutam demult Abisul

 Dar nu-l găseam decât în mine,

 Până într-o zi, de fapt o seară,

 Când la Antena Stars am dansat la bară…

 Și nu știu cum de nu îl văzusem

  că doar era acolo,

 de când cu IUmorul !

 Normal că știi,

 nu te mai minții !

 Tu erai acolo doar ca să distrezi poporul,

 Însă și El face asta,

 Chiar dinainte ta,

 De prin ’98 așa ;

 Cu siguranță pe « Ahile » din « Pălăria » lui Labiche,

 Nicicând nu-l va uita,

 Deoarece cu acest rol debuta.

 Și tot jucând-vă de-a arta,

 Iată că soarta v-a dat o scenă de-a gata.

 Tu făcând stand-up la bară,

 Iar El, un jurat fain din cale-afară.

 Și mai e și chelios sexos cum îți place ție.

 Ah, ce finală dementă o să fie !

 Nu, nu sunt bipolară,

 Am zis la mișto că m-am dus pt Cheloo prima oară,

 Am citit eu undeva că e un fel de strategie,

 Să faci pe dezintersata,

 Adică să nu te duci direct ca vaca

 Că se sperie boul ! 
(Vezi testul cu Cheloo!)

 Mvai, și e așa fenomenal,

 Încât te-ntrebi dacă e real !?!

 Degeaba încearcă televiziunea

 Să-l facă să pară un obsedat sexual,

 Eu știu că e doar un Obsedat…

 Teatral !:)))

 Un spirit vivace,

 Sub o carapace

 De Jurnalul_unui_Burlac pribeag,

 Cu prea multe masturbări romantice,

 Și prea puține iubiri sublime… 

 Un perpetuum mobile,

 O Operă de artă vie,

 Un personaj cât o mie !

 

-              Of, Abisule ! Cât te-am cautat… tocmai în ochii lui Bendeac te-ai aciuat ???

-              Spune-mi Mihai, sau Valentin, sau cum îți vine, te rog ! mi-a șoptit Abisul nesperat de molcom.

 Auzi ! Acum că m-ai frapat cu îndrăzneala-ți, am și eu o curiozitate. De ce mi-ai pus mâna la… ???

 Și brusc Abisul s-a rusinat…

-              La ce dragă ? la prohab ??? am zis eu fără pic de tact.

-              Îhî ! a reușit să mai îngaime Abisul de acum sculat.

-              Păi dacă n-am găsit buzunarul !

 Și-am început amândoi să râdem isteric, ca niște cabotini.

 De fapt, cred că nici nu râdeam noi, râdeau Abisurile din noi…

 Și nici prin gând nu îmi trecea

 Că-n ochii lui Bendeac

 Voi fi găsit Abisu-mi.

 Și când mi-aduc aminte că acum vreo 10 ani și ceva

 Ți-am cerut un autograf, nu pentru mine, pentru altcineva,

 Ca eu faceam pe snoaba !

 Acum l-aș cam vrea și pentru mine,

 Dacă mi-l vei mai da !...

 

 P.S Aceasta nu este o poezie de dragoste și trebuie tratată că atare !

 P.P.S Dacă nu aveam un titlu’ atât de mișto, o puteam intitula « Odă lui Bendeac », dar cum probabil l-au « odat »  și altele înainte mea, nu ar fi fost original ; și oricum pentru că titlul e atât de mișto, rămâne așa, pentru că eu sunt poeta, na !