Ciuleandra de Liviu Rebreanu
Of, ce fragili suntem,
Nu știm unde să ne mai ascundem!
... ca poate dacă am știi,Nu ne-ar mai fi frică
Sa trăim
Cum simțim!
Nu cum ne vor alții
Constrânși de jugul societății
Cu capul plecat ca netoții
Mai ceva ca roboții.
Și ne târguim,
Și ne dorim,
Iar când primim
Zici ca ne tâmpim!
Brusc totul are gust de pelin,
Când tu nu voiai decât un pahar de vin
Asortat cu ceva meschin
O dependență emoțională
Din aia fenomenală
de tip boală,
Cu care ai fost învățat încă din școala primară!
Ai tăi n-au știut sa te iubească ca la carte
Căci nici ei săracii n-au avut parte
Făcându-te sa te simți vraiște,
La cea mai mică restriște
Sau lipsă de atenție!
Dar tu uiți că ești lumină divină
Nu doar o creatură ieftină...
Va trebui să te întremi,
Să nu te mai temi,
Independența să ti-o recapeți
Din adicțiile minții...
N-o mai caută în afară
C-o sa rămâi goală,
Ea se află înlăuntrul tău
Nu în vreun hău!
Știu că nu e ușor,
Dar fii propriul tău sculptor
Fă din tine o operă de artă,
Eliberează-te odată!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu