Drăguți anonimi

• monolog nerealist  

Bună! Numele meu este Marela și astăzi  se fac zece luni de când nu mai sunt drăguță!...

Mi-a fost tare greu la început, dar după ce ti-o iei in freza ani la rând pentru ca ești drăguță cu oamenii, trebuie la un momentdat sa te trezești la realitate si sa te iubești mai mult pe tine decât pe ceilalți! In termeni psihologici asta se numește să pui niște limite și granițe sănătoase.

Totul a început in copilărie când îmi luam dozele de la școală, unde mereu îi ajutam pe ceilalți cu teme iar când întreba profa cine de la cine a copiat, ghiciți pe cine dădeau vina?

Exact!

Apoi a continuat cu liceul, unde am început sa “exagerez” cu implicarea mea in activitățile artistice ceea ce a condus la o adicție pe viață. 

Drăgălășenia i-o datorez și primului meu iubit care cu cât se comporta mai urat cu mine, cu atât eram eu nevoită sa fiu mai drăguță. Gurile rele ar zice ca asta a fost o relație toxică, însă datorită lui am crezut foarte mult timp ca sunt frigidă, deci practic m-a “salvat” de multe relații după el...! 

Nu știu... mie încă mi se pare drăguț cum el m-a părăsit pe mine iar după aia a zis la toată lumea ca i-am distrus viața... 

(își dă două palme:)

Nu e drăguț! Nu e drăguț deloc! E toxic! Vorbește drăgălășenia din tine, Marela!

Oricum! Nu ii port pică, sper ca și-a îndeplinit visul de a fi... taximetrist! 

Of! După cum vedeți încă nu m-am vindecat complet, ca practic ar trebui sa ii port pică la cât de măgar a fost cu mine dar nu pot... încă! 

Drăgălășenia a început sa devină acută când am devenit adultă... fără sa vindec copilul din mine care a suferit mult in copilărie pentru ca nu s-a simțit niciodată suficient de bună, fapt care a obligat-o mereu sa fie drăguță!

Și a atins un apogeu execrabil de fiecare dată când cineva s-a comportat urat cu mine iar eu m-am autoinvinuit!:”Iartă-mă că ești nesimțit! ”

Nenorocita asta de “drăgălășenie” te face să îți ceri scuze chiar și când nu ai greșit, doar doar să nu superi ! Și uite așa apar profitorii și nerecunoscătorii care sunt semnalul de alarmă suprem că tre să încetezi să mai fii așa drăguț cu oamenii, că oricum majoritatea nu apreciază, și-or să-ti mai și scoată ochii că nu ți-au cerut să fii drăguț și că tu ai probleme!...

In concluzie, m-am lăsat de drăgălășenie și mă pregătesc de “sevrajul” așteptărilor nerealiste... 

Nu vreau să mă mai îmbăt cu drăgălășenie, vreau să beau doar atitudine glacială! 

Deci dacă știți cumva vreun “sponsor” care să nu fie prea drăguț ar fi minunat, vreau să învăț de la cei mai buni: cum să nu mai fii drăguț, cum să nu te mai implici deloc, cum să nu-ți pese deloc, cum să nu mai ai nici un fel de așteptări!