"Mi-e frica!", zise printul,
"Si mie mi-e frica!"
Dar cui nu-i e frica?
E o poveste cu " a fost odata"...
A fost odata-n facultatea fermecata,
A-nceput totul ca o joaca.
Ei cica repetau,
Un altfel de teatru visau
Si cand luminile s-au stins
Brusc s-au trezit si ei din vis.
A fost nevoie de-ntuneric... ca sa taca
si gurile sa si le petreaca.
Simteam cum frica se rispieste
Si prin intuneric un zambet care creste.
Nu-i vdeam fata
Si totusi il simteam mai aproape ca oricand,
Cred ca nu am iubit niciodata mai mult... intunericul.
De-abea a-nceput povestea
Si nici eu nu stiu ce va urma,
Tot ce-mi doresc
Este sa ciocnesc
Un pahar al curajului
Cu printul ingeresc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Hibernal contemplation
How dare you do nothing??? … Please just let me be Until is spring again… Even nature knows when to rest Why do we always know best? The...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
-
M-ai vindecat de întuneric Caci acum tu ești lumina mea, Viața are un cu totul alt sens Și fiecare clipă e trăită intens. Răbdarea e uneor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu