Traim intr-un vartej,
Timpul nu mai exista demult,
Si daca a existat
Cine oare l-a cronometrat?
Totul e comprimat: E secolul vitezei,
Calatorim cu viteza luminii,
Muncind ca nebunii,
Iubind cu aceasi viteza
Si ne trezim pe-a vietii dormeza
Ca s-anserat!
Cum? Ca abia ma nascusem,
Cand am ajuns daca nici n-am plecat?
Si cu munca mea ce s-antamplat?
Iubirea s-a evaporat....
Ma simt ca dupa un somn nebun,
Eu am crezut ca doar am visat
Si-acum vrei sa pararsesc acest pat?
Stiu... par obosit,
Dar inca nu m-am implinit,
Vartejul m-a ametit.
Mai lasa-ma doar un pic!...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Îngeri întinați
Omul piere atunci când ridică garduri, Si se îndepărtează de divinitate Când își urăște aproapele! Cine-i fără de păcat să arunce prima pia...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
În iarna sufletului meu Va fi mereu culoare Căci spirtu-mi Nuanțe de primăvară are! Și oricât vor fi încercat ciocoii În lanțuri să mă prin... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu