E atata saracie incat si vantul bate cu masura
Dealurile jelesc a ura...
Copacii se-ndoaie intristati
peste umerii taranilor impovarati.
Cand te gandesti ca acesta-i pamantul lui Stefan cel Mare
parca te doare si mai tare...
El la Podul Inalt din lanturi ne-a dezlegat
si noi... mai ca l-am tradat,
cuvantul ni l-am calcat
iar de ogor am uitat;
zace in paragina
ca dupa o molima.
Oamenii abia isi tarasc zilele:
copii se bucura la o simpla eugenie,
adultii isi manaca rabdarile
iar batranii isi ingroapa visarile.
E doar praf in ochii lor,
se confunda cu animalele din ogor
si dealurile plang de dorul lor.
Cu trupurile imbacsite
si sufletele mohorate
mai au doar crucile de pe morminte.
Saracia e crucea lor
dar tot cu speranta mor.
La rascruce de dealuri
Stefane fa pentru noi o ruga de aur!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
-
În iarna sufletului meu Va fi mereu culoare Căci spirtu-mi Nuanțe de primăvară are! Și oricât vor fi încercat ciocoii În lanțuri să mă prin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu