Fug si fug si iar fug,
In fiecare zi ard pe cate-un rug
Si sufletul nu mi-l mai ascult.
Ne-am deschis pentru lume
Si ne-am inchis pentru noi insine
Suntem poligloti
Dar ne vindem pentru cativa zloti,
Sufletul nostru e mai centrifugat
Decat o masina de spalat.
Am uitat sa tacem
Si repetam mereu acelasi refren
Vorbe goale,
Ganduri agale...
Suflet tacut
Unde sa te caut?
Cum sa te gasesc?
Daca eu niciodata nu ma opresc...
mi-e frica de tacere
cum mi-e frica de-ntuneric
desi stiu ca din ele s-au nascut cuvantul si lumina;
Nu mai vreau sa traiesc la trap
Ajuta-ma sa tac!
Suflete al meu,
Stiu ca te ranesc mereu
Dar nu ma chinui
Si fa-ma sa tac macar pentru o zi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
București - a love hate story
Urmează stația cu peronul pe partea... Locului unde mi-am regăsit sufletul Și jumătatea! Dacă ar fi să aleg o...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
În iarna sufletului meu Va fi mereu culoare Căci spirtu-mi Nuanțe de primăvară are! Și oricât vor fi încercat ciocoii În lanțuri să mă prin... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu