"M-am încurcat în zile, m-am rătăcit în ani,/ Prin mlaştinile unui veac înecat în sânge./ Te-am ocolit; o vreme chiar ne-am privit duşmani,/ Îţi arătam doar ţepii de-arici care se strânge./ O, Doamne, azi mă pipăi şi nu mă dumiresc:/ Ce vrajă se petrece de la un timp cu mine?/ Anume: pe măsură ce cred şi Te iubesc,/ Îmbătrânesc în lume, şi-ntineresc în Tine!". Vasile Voiculescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt ca un nufăr...
Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund Cu a...

-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți...
-
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu