“Cata luciditate, atata drama!”
N-am spus-o eu
A spus-o altcineva inaintea mea
Dar noi o traim aievea!
De ce fir de ata
Atarna a noastra viata?
Cum sa mai faci fata
Cand mai tot timpul te simti o paiata
In lumea asta mare ca o piata…
Oameni nu mai dau viata
Pentru ca au sufletul de gheata.
Avem doar interese
Si false progrese.
Nu ne-odihnim cand dormim,
Si nu savuram cand mancam
Pentru ca sufletul ni-l destramam.
Ce atom ne transforma din om in neom?
Care e cerul si care e pamantul, unde ne rataceste gandul?
De unde?
De ce?!?
Si-ncotro?
Nu te mai framanta straine,
Suntem simpli peregrini pe-aceasta lume!
Eu stiu ca El e acolo…
Doar daca i-am raspunde mai des “Alo!”
Viata n-ar mai fi atat de maro!
Dar nu mai avem de mult semnal
Si tot numarand zilele din calendar
Ne irosim in zadar…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
București - a love hate story
Urmează stația cu peronul pe partea... Locului unde mi-am regăsit sufletul Și jumătatea! Dacă ar fi să aleg o...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
În iarna sufletului meu Va fi mereu culoare Căci spirtu-mi Nuanțe de primăvară are! Și oricât vor fi încercat ciocoii În lanțuri să mă prin... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu