“Cata luciditate, atata drama!”
N-am spus-o eu
A spus-o altcineva inaintea mea
Dar noi o traim aievea!
De ce fir de ata
Atarna a noastra viata?
Cum sa mai faci fata
Cand mai tot timpul te simti o paiata
In lumea asta mare ca o piata…
Oameni nu mai dau viata
Pentru ca au sufletul de gheata.
Avem doar interese
Si false progrese.
Nu ne-odihnim cand dormim,
Si nu savuram cand mancam
Pentru ca sufletul ni-l destramam.
Ce atom ne transforma din om in neom?
Care e cerul si care e pamantul, unde ne rataceste gandul?
De unde?
De ce?!?
Si-ncotro?
Nu te mai framanta straine,
Suntem simpli peregrini pe-aceasta lume!
Eu stiu ca El e acolo…
Doar daca i-am raspunde mai des “Alo!”
Viata n-ar mai fi atat de maro!
Dar nu mai avem de mult semnal
Si tot numarand zilele din calendar
Ne irosim in zadar…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt ca un nufăr...
Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund Cu a...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu