Ce ciudati mai suntem si noi oamenii...
Plecam de-acasa,
Si-apoi ne dorim mereu sa ne intoarcem,
Purtand Dorul cu noi,
devenim din ce in ce mai greoi!
Si ne vindem visele la piata
Ca sa ne cumparam o alta viata.
Un troc destul de necinstit,
Din moment ce tara ti-ai parasit!
Sau Ea te-a parasit pe tine?!?...
Parintii o stiu cel mai bine,
Dar nu ti-or spune niciodata,
Cu gandul c-ai sa revii intr-o zi de maine,
Si cu Dorul lor framanta paine.
Cu Dorul ai ramas si tu,
sarman trubadur,
Si-ti cauti viata,
pierzandu-ti speranta.
Opreste-te o clipa si respira,
Vei simti cum rugile parintilor te inspira!...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
“Mami! Ce-i aia Bucurie?”
Gânduri nocturne post creșă 🥹 Cum să stau fără tine copil frumos? Fie și câteva clipe Cât tu îți întinzi aripile Ca să cunoști lumea mai b...
-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți... -
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu