18.11.2012

Cu Dorul...

Ce ciudati mai suntem si noi oamenii...
Plecam de-acasa,
Si-apoi ne dorim mereu sa ne intoarcem,
Purtand Dorul cu noi,
devenim din ce in ce mai greoi!
Si ne vindem visele la piata
Ca sa ne cumparam o alta viata.
Un troc destul de necinstit,
Din moment ce tara ti-ai parasit!
Sau Ea te-a parasit pe tine?!?...
Parintii o stiu cel mai bine,
Dar nu ti-or spune niciodata,
Cu gandul c-ai sa revii intr-o zi de maine,
Si cu Dorul lor framanta paine.
Cu Dorul ai ramas si tu,
sarman trubadur,
Si-ti cauti viata,
pierzandu-ti speranta.
Opreste-te o clipa si respira,
Vei simti cum rugile parintilor te inspira!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Votul de “AUR”

  * acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți...