Migliaia d’anni sono passati su di voi, pareti!
Eppure siete ancora qui!
Quale storie ascoltate?
Che non volete piu lasciare
Il tempo passare...
Perché siete sulla difensiva?
Non sapete che la città è sopra?
Si, sopra di voi.!..
Pero’ sfortunatamente anche sopra di noi,
I pellegrini del mondo...
Perché questa musica che canta un’ epoca dimenticata?
Anche se l’Età
vi da forza di volontà...
Sappiate che non m’impaurite!...
Bensi,
Mi guarite da me stessa,
dalla paura che ho della solitudine ...
... e della morte.
Perché lo so che rimarrà a voi per sempre
il dovere di portare avanti la nostra storia,
la storia delle persone che vi hanno costruito.
E questa mi sta al cuore,
Perché so che la vostra saga non muore!
Rimarrà nei secoli dei secoli,
per tutti i terrestri....
17.11.2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt ca un nufăr...
Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund Cu a...

-
O cioara trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Aceasta lebădă este atât de albă”, s-a g...
-
* acesta este un poem manifest politic și trebuie tratat ca atare! … Vezi tot puful ăsta din copacii de mai? Îl deplâng eu și toți votanți...
-
Din atâtia dogi si doage, Multi mi-s dragi si multi mi-s drage, Ca de mult ce ma dogesc Si mai mult le îndragesc. Dogul-doaga, doaga-doaga, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu