“La Casa de Harbuz”

Pe drumul de la Comana înapoi spre București am zis să facem și noi niște agro-turism și să cumpărăm de la localnici.
Ne oprim frumos pe marginea drumului, coboram trei din mașină cu ochelarii de soare pe vârful nasului, nu de alta, dar ca să nu ne recunoască nimeni și cerem să încercam marfa... în timp ce al patrulea ne aștepta cu motorul pornit pentru că nu se știe niciodată în zona aia!
We’re trying to play it cool... însă n-apucăm să gustăm bine ”dopul”... că ne vine de hac cucoana de la tarabă:
- Ahhh! Vă știu eu pe voi! Voi sunteți ăia care vin pe aici și încearcă pepenii fără să îi cumpere!
Noi ne uităm unii la alții perplecși și gustăm liniștiți în continuare din pepene, numai că dama de oftică începe să țipe:
- Daaaa! Voi sunteți, v-am reținut numărul de la mașină!
Deși numărul de la mașină abia se vedea din cauza bicicletelor din spate cu care aveam de gând să evadăm după ce am fi gustat din toți pepenii!
Dar cum am fost demascați, nu mi-a rămas decât să aplic psihologia inversă, zicându-i pe limba ei de mahalagioaică:
- Haideți doamnă că aveți probleme! Da’ce credeți? Că noi altă treabă n-avem decât să venim să degustăm pepeni la Adunații Copăceni??? Ce naiba? E prima oară când venim aici... anul asta!

Și i-am tras pe “complicii” mei din mâinile harbuzăresei care scotea flăcări prin părul blond-puișor, că ea băga mâna în foc că l-a recunoscut pe unul din banda noastră.
Și-am sărit toți trei înapoi în mașină și i-am zis lui Pantera:
- Calc-o până nu ne atacă cu pepeni!

Cum arată niște oameni care încearcă pepeni și nu îi cumpără sau “La Casa de Harbuz”
🤪🤣🙈

Photocredit Andrei Amariei