- o elegie epică -
Mi-au trebuit aproape zece ani
Să nu-mi mai văd licența
ca pe o stigmată
doar pentru că am terminat la păpuși!...
De fapt, nu eu mi-o vedeam așa
ci breasla artistică elitistă,
dar puteți înțelege confuzia, nu?
Au unii un talent să te facă
să te înndoiesti
de tot ceea ce ești!
Da, știu! N-ar trebui să fie așa,
dar nici tu nu stai prea bine cu încrederea
pentru că ai frânturi de comunism în tine
și nici nu mai știi ce e ăla "bine"!
Că să nu mai zic ce face facultatea din tine!
N-o să neg că au fost și momente bune
Dar din păcate, ce rămâne uneori cu tine
sunt clipele nebune:
când ți-a venit să renunți,
când ți-a venit să fugi,
când simțeai că nu-ți mai ajungi,
când ți-au transformat aripile-n dungi.
Zile dense,
Nopți intense,
cu tot felul de sentimente adverse;
Sufletul tău candid
nu putea înțelege mediul acela arid,
tu chiar voiai să-nțelegi,
să înveți,
Însă te loveai doar de pereți.
Faimoasele "cutii negre"
Unde umbrele artiștilor
accentua și mai tare angoasa creativă,
dar nu vorbea nimeni despre asta,
mai zăreai câte o licărire de omenie
dacă reușeai să stai liniștit,
dar nu era chip,
pentru că toată lumea se grăbea necontenit
într-o competiție de nestăvilit.
Iar singurele suflete care te ascultau,
erau aparent inanimate,
păpușile și marionetele
căci oamenii păreau departe...
cu toate că erau mai toți la țigară, mereu!
Ți-ai văzut de treabă
sperând că o să treacă,
însă deja simțeai
că nu faci parte din castă,
o lume nebună cu arta la gură,
dar în suflet multa zgură.
Arta se împute de la cap!
Ai simțit atunci pe pielea ta
căci erau profi ce acolo n-aveau ce căuta!
De fiecare dată ai tras aer în piept,
adânc, tot mai adânc,
zicând "Hai că se poate!"
Hai că licența nu e departe
cu toate că orice urmă de bucurie dispăruse din tine
căci mâncai dezamăgire pe pâine:
nu înțelegeai de ce să repeți pe holuri sau în bai
sau de ce sunt oamenii așa de rai?
parcă iubeam toți arta,
când am uitat asta?
"Nostalgicii" vor zice că a fost și niște frumos,
însă unii din ei n-au rezistat nici măcar pân' la final!
În lupta cu tine, tu cu cine ai ține?
Daca n-ai fost cu mine în arenă,
te rog măcar să-mi respecți rănile!
Și-ai sperat,
și-ai disperat
că după ce termini o vei putea lua de la cap,
doar că licența fantomă
nu prea te-a lăsat,
teatru după teatru te-au refuzat,
noroc că ți-ai găsit salvarea în improvizat!
Ce e cel mai trist
este că toți stiu
dar nimeni nu face nimic,
Și dacă înainte o făceau tacit,
adică discriminau ilicit,
acum o fac implicit!
Metropolis, cu tine vorbesc!
Nu mai am de ce să mă feresc,
Și cu toate teatrele de stat
care pe păpușari i-ați rrefuzat!
... Noroc că mai sunt și oameni care cred în noi
și ne mai ridică din noroi,
chemându-ne la casting,
vă mulțumim fantastic,
că sunteți conștienți
că am făcut și noi "teatru de oameni"
nu doar de "animale" sau de copii!
Ce mi se pare tragi-comic?
Faptul că un actor de "oameni"
poate mânui o păpușă
fară nici o pregătire oficială
pentru că legea este goală,
și-ți scot ochii cu-un nomenclator stricat,
dar vice-versa nu se poate
pentru că păpușarul nu se poate mânui pe sine,
altă explicație mai aberantă chiar nu-mi vine!
Stiu că o să-mi ziceți că sunt idealistă
sau și mai rău, extremistă,
cu toate astea cred că arta voastră e pro-fascistă!
Prin urmare m-am decis, îmi fac:
"Asociația actorilor care joacă din când în când"
că tot e la moda să fii tâmp,
să militezi pentru drepturile artiștilor
dar doar dacă corespund statuturilor!
Fiți solidari, supușilor,
altfel n-aveți decât un viitor de decor!
Așa că cel mai bine fac teatru independent,
ceva în care să cred concret
să nu mă cred vreun fel de zeu
chiar dacă de multe ori mi-e greu,
pentru că nu-i ușor să fii contra curentului...
Deci, cine se mai înscrie?
Stiu că sunteți mulți ca mine
De numai să urlați vă vine
Dar nu o faceți poate de rușine,
sau poate de teama unui mâine!
Oricum nu-ți pot lua chiar totul,
iți mai rămâne și tie puțin teatru,
chiar daca nu ești idolatru.
Gata! Respiră profund și creează-ți tu Actul
unul după altul,
propria piesă
cu o distribuție selectă,
cu sau fară păpuși,
joacă de plăcere
nu de durere,
nimeni sau nimic nu-ți poate da sau lua pasiunea,
asta e minunea!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu