19.08.2021

Glosă de Azur

Apusul să-l mai vezi

Te tânguiești și îngenunchezi,

Speranțele-s deșarte

Când Azurul în flăcări arde

Începi să te rogi plângând, 

Când vezi iadul pe pământ!...


Apusul să-l mai vezi

Ți-e greu să crezi

Când colinele-s scrum

Și tot neantul e-nvelit în fum

Aerul miroase grav a panică

Iar tot ce-ți dorești e…

Apusul să-l mai vezi!


Te tânguiești și îngenunchezi,

Căci pân la răsărit veghezi,

N-ai cum să dormi 

Când coasta plânge

Că din coastă fost-a creat și omu’

De aia plânge și pomu’!

Pe natură o compătimești

Și continui să te tânguiești

Dar mai ales să-ngenunchezi!


Speranțele-s deșarte

Când natura împotriva-ți se întoarce

Căci nici noi nu prea o lăsăm în pace

Și dăm în ea până nu mai poate

Până când transformă ziua-n noapte

Arzând tot ce-i stă în cale

Poate-poate nu mai doare…

Iar cum mistralul bate,

Speranțele-s deșarte!


Când Azurul în flăcări arde,

Te face să-nțelegi cât ești de mic

Și cum nu ține de tine mai nimic,

Azi poate ești în Paradis

Doar că într-o secundă 

Totul poate fi compromis!

Nu poți decât să reflectezi câtă vreme pierzi

În loc să te bucuri că exiști

Să iei fiecare clipă ca atare!

Abisul îți face în suflet rocade,

Când Azurul în flăcări arde…


Începi să te rogi plângând 

Pentru că te știi vinovat

De-a nu fi trăit mereu cântând

Cu sufletul neîntinat

Cu gândul pururea curat

Cu credința de nestrămutat;

Și brusc ți-aduci aminte de Dumnezeu,

Dumnezeul ăla pe care îl uiți mereu,

Noroc că el nu te uită niciodată

Fiindu-ți mereu aproape

Chiar dacă tu Îi ești departe,

și-ți trimite îngerii jubilând,

Mereu, când tu,

Începi să te rogi plângând!...


Când vezi iadul pe pământ 

Te refugiezi la tine-n gând,

Credința îți reînvie

Cum numai moartea o știe,

Să te confrunte cu cea mai mare frică:

Aceea de a fi trăit în pripă,

Fără vreun sens profund…

Ai uitat că și tu din pământ ai fost plămădit,

Dar ți-aduci aminte vrând - nevrând

Când vezi iadul pe pământ,

… și poate devii un pic mai blând! 


Când vezi iadul pe pământ,

Începi să te rogi plângând 

Când Azurul în flăcări arde,

Speranțele-s deșarte,

Te tânguiești și îngenunchezi,

Apusul să-l mai vezi!...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Hibernal contemplation

How dare you do nothing??? … Please just let me be   Until is spring again…  Even nature knows when to rest  Why do we always know best? The...