Când viața însăși nu se împacă cu moartea
Cum să ne fie bine?
Vrem stabilitate
Dar nu prea aproape,
Căutam fericirea,
Dar nu ne asumăm nefericirea
Și cerem iubire
Dar ne e frică de nemurire!
Între a fi
Și a nu fi,
Alegem mai mereu varianta cea mai gri.
Se dau lupte grele în noi
Căci ireconciliabilul meu
Nu se împacă cu ireconciliabilul tău!
Iar împreună formăm un tot defect
Neștiind că mai întăi tre să ne reconciliem sinele
Ca să nu ne mai întinăm mâinele…
Te iert și mă iert
Și-mi doresc un viitor imperfect
Cu luciditatea că nimic nu e perfect
Și că bucuria a fost și va fi mereu în inima ta,
Nu în afară, sau mai grav, la altcineva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu