Strămoșilor mei

Ce sămânță de furtună
Mi-ați lăsat drept moștenire,
de nu-mi găsesc locul din fire???
Ceangăi trubaduri
ce-ați hoinărit peste munți și văi,
și-ați vorbit o limbă doar a voastră
ajutați-mă să rup trauma trans-generațională
să vindec demonii durerii,
cu iubirea iertării,
să alin chinurile alungării
cu statornicia iubirii.


Luminați-mi pașii
că să-mi fac mândrii urmașii...


Nici unguri,
nici români,
Noi nu prea am avut stăpâni,
și-atârnăm la mila istoriei,
să ne dea puțină glorie...


Noroc că a noastră credință
depășește umana biruință
chiar și dincolo de mormânt!


... Iar în cele din urmă,
sau în cele dintâi,
toți ne plângem morții în aceeași limbă
chiar daca mai îngânam câte un "Istenem" în gând!


Un amalgam de tradiții și datini uitate
Acum la ușa sufletului îmi bate,
sunt probabil păcate ce se vor a fi iertate...
Daca îmi acordați puțină răbdare
o să fac tot ce-mi stă în putiință
că să transced din a beznei ființă,
oferindu-vă tuturor puțină lumină
în tihna cea veșnică.


Păstrați-mi sufletul curat,
mintea senină,
și nefericirea străină!


Vă mulțumesc pentru tot ceea ce mi-ați transmis,
Fiți convinși că mă mândresc,
cu faptul că mă trag dintr-un neam sui-generis...