29.04.2022

Luciditatea perversă a nostalgiei

 Si flori la rând te-am căutat 

Prin ape tulburi am tot înaintat,

De te-aș mai fi zărit măcar o dat’

Însă tu, de mult te-ai înnoptat...

iar eu, am rămas amintirile să-mi prefac!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cea mai frumoasă grădină

La început a fost aproape insesizabil  Un “cine te crezi?” ici, Un “nu vezi ca nu e locul tau aici?!!” colo, Și uite așa ușor ușor  M-am ump...