Frunze care cad
Gânduri care-mi vin de hac!
De ce mă tot compar?
Cu alții,
Cu mine cea de ieri,
Și cea de mâine,
Și tind să uit ca azi e tot ce avem mai de preț!
Cad în câte o spirală de gândire
De mi-e și mie milă de mine
Ca le răsucesc pe atâtea părți
De îmi face mintea câlți!
Știu ca e defect de meserie,
Dar aș vrea să nu mai fie!
Să respir și eu ușurată
Și să nu mai duc pe umeri lumea toată.
Să fiu mai relaxată
Chiar dacă lumea e haosată!
Să-mi păstrez cumpătul a
Chiar dacă îmi fuge sufletul
Să-mi fiu singură echilibru
Și inspirație…
Fără nici o explicație!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu